O invenţie pe zi: Guma de mestecat

0

Obiceiul mestecării unor substanțe aromate nu este, cum am putea crede, o deprindere a timpurilor moderne, ci o tradiție care datează de pe vremea grecilor antici sau a populației maya. În acele vremuri, erau folosite rășina sau latexul provenite de la diferiți arbori precum și sortimente de iarbă, frunze sau semințe cu gust plăcut.

La începutul secolului al XIX-lea, indienii nativi de pe continentul nord american mestecau sevă de molid. Colonizatorii au împrumutat acest obicei de la băștinași și au început să prepare rășina în combinație cu ceară de albine. Aceasta presupune că era utilă la curățarea dinților și pentru a reîmprospăta respirația. Vechii greci mestecau un soi de gumă făcută din rășina unui copac numită ”astiche”, un copac care creștea în Turcia și Grecia, în timp ce vechii maya mestecau ”hicle” care nu era altceva decât seva de la copacul ”apodilla”. Indienii nord-americani mestecau rășina de la molid, iar locuitorii timpurii ai Americii mestecau ceara de albine.

Prima gumă de mestecat comercială a fost fabricată în 1848 de John B. Curtis și fratele său. Cei doi au botezat noul produs ”State of Maine Pure Spruce Gum” adică ”gumă de molid pură din statul Maine”. Ca în cazul oricărui produs nou, vânzările au fost mai lente la început până când oamenii au aflat de existența noii gume. La acea vreme, cu un penny se puteau cumpăra două bucățele de ”gumă de molid pură din statul Maine”. După ce afacerea lor a început să dea randament, cei doi frați au adăugat listei de produse și guma din parafină. Guma de molid începuse să piardă din popularitate parțial din cauza impurităților dificil de îndepărtat din materia brută.

Primul brevet pentru guma de mestecat a fost acordat, la 28 decembrie 1869, lui William Finley Semple, însă marea inovație a venit în 1869, când Thomas Adams a folosit ca ingredient principal chicle, secreția rășinoasă a arborelui Sapota Zapotilla, originar din America Centrală și de Sud. Adams a deschis drumul unei adevărate industrii a gumei de mestecat. Au urmat apoi guma de mestecat care face baloane, guma cu aromă de mentă și fructe, guma colorată.

În 1888, guma de mestecat a lui Adams, numită ”Tutti-Frutti”, a devenit cea mai bine vândută gumă de mestecat dintr-un tonomat, tonomatul fiind instalat într-o stație de metrou din New York. În 1914, a fost creată guma ”Wrigley Doublemint”.

În 1928, Walter Diemer a inventat guma roz de succes ”Dubble Bubble” (baloane duble), o gumă foarte elastică. Această gumă a fost roz din întâmplare, pentru ca asta era culoarea pe care a avut-o la îndemână firma ”Fleer Chewing Gum Company” la care lucra Walter Diemer. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.