Leacuri din grădină: Socul

0

Socul este recunoscut, deopotrivă în folclorul românesc şi european, drept plantă de leac şi plantă magică. Nenumărate mituri şi legende despre soc au fost purtate din Orientul Mijlociu şi până în nordul Europei şi al Africii.

Socul (Sambucus L.) este o plantă din grupa arbuştilor, cu 20-30 de specii. Face parte din familia Adoxaceae. Cea mai cunoscută specie este socul negru (Sambucus nigra). Popular, socul mai este cunoscut şi sub denumirile de coramnic, holer, soace. Creşte pe lângă case şi garduri sau la marginea pădurilor.

Florile hermafrodite, albe, ce apar la începutul verii, sunt parfumate, pe când frunzele au un miros neplăcut atunci când sunt frecate în mâini.

Fructele se prezintă sub forma unor bobiţe negru-violacee, dispuse în ciorchine.

Socul, apreciat ca remediu natural, a fost folosit din cele mai străvechi timpuri în medicina tradiţională.

În ştiinţa modernă, cercetările din ultimii 15 ani realizate în ţări precum: Germania, Elveţia, Israel, Polonia, Serbia sau Statele Unite, au scos în evidenţă proprietăţile medicinale uluitoare ale socului.

În scopuri medicinale, se folosesc de la soc florile, fructele şi scoarţa, bogate în ulei volatil, tanin, mucilagii, flavonozide, amine, etilamină, vitamina C şi vitaminele din complexul B, izobutilamină.

Frunzele au acţiune laxativă şi sub formă crudă se aplică pe răni, fiind calmante şi cicatrizante.

Diverse preparate care au la bază coaja de soc sunt recomandate în stările de vomă, pentru eliminarea paraziţilor intestinali şi celor care suferă de afecţiunile splinei. Coaja macerată în alcool se bea pentru detoxifierea organismului.

Florile de soc sunt folosite frecvent în medicina naturistă, ca remediu pentru o serie de afecţiuni.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.