Mountainboarding-ul este un sport derivat din snowboarding, diferența constând în faptul că placa folosită are roți.
Aceasta se diferențiază și de placa de skateboarding, având o lungime mai mare, suspensii îmbunătățite și roți cu aer. Ambele îmbunătățiri duc la o mai bună absorbție a șocurilor, necesară din cauza terenului, în general, accidentat pe care se practică acest sport. Pe de altă parte, suprafața plăcii este, în general, mai mică decât cea a unui snowboard, având aproximativ 110 cm lungime.
Cele 4 roți ale unei plăci de mountainboard sunt alcătuite dintr-un butuc mic de plastic sau metal și cauciucuri pneumatice cu diametru de 18-33 cm. Există și variante cu trei roți, precum modelul Outback, dar și cu două roți, precum plăcile Dirtsurfer și Safari.
Dimensiunea roților influențează stilul de mers pe placă. Astfel, roata de 18 cm s-a dovedit a fi optimă pentru freestyle și sărituri. Roțile mai mari sunt mai folositoare la coborâri rapide (numite downhill), deoarece oferă boarder-ului o stabilitate mai bună la viteze mari.
La rândul lor, legăturile sunt asemănătoare celor tradiționale de snowboard și asigură fixarea picioarelor sportivului pe placă, permițându-i, în același timp, să și le miște. Evident, este indicată folosirea echipamentului de protecție dedicat sporturilor extreme, precum casca, apărătoare de coate și genunchi, încălțăminte adecvată etc.
Mountainboarding-ul se poate practica și pe dealuri, însă atracția principală a celor pasionați de acest sport este reprezentată de pistele de schi, rămase libere în sezonul de vară. Alte locuri adecvate sunt traseele pentru bicicletele de munte.
Pionierii acestui sport sunt cei de la MBS Mountainboards, firmă înființată în 1993, cu sediul central în Colorado Springs. Co-fondatorilor Jason Lee și Patrick McConnell le-a venit ideea, în 1991, pe când se aflau la snowboarding, să ofere pasionaților de acest sport o opțiune și pentru restul anului.
Un stil aparte este landboard kiting, unde sportivul, aflat pe placa de mountainboarding, se folosește de un zmeu sau kite pentru a prinde viteză. Evident, landboard kiting se practică pe suprafețe orizontale.
Competițiile de mountainboarding se împart în două mari categorii: racing, care se desfășoară contra-timp și freestyle, care presupune efectuarea a diferite acrobații, precum: 180, 360, back flip, front flip, tail grab, nose grab etc. și sărituri peste rampe.
În general, competițiile sunt dominate de sportivi britanici, precum Pete Tatham, multiplu campion de racing, și Tom Kirkman, dublu campion de freestyle.
În 2012, Campionatul European de Mountainboard Challenge — 4cross din Bukovac, Serbia, a fost câștigat de românca Sonia Nicolau. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)