Cupa Mondială – Chile 1962

23

În 1962, a șaptea ediție a Cupei Mondiale a fost găzduită de către Chile și s-a desfășurat între 30 mai și 17 iunie. Decizia de a acorda țării din America de Sud dreptul de organizare a fost luată de către Federația Internațională de Fotbal (FIFA) în iunie 1956, competiția revenind astfel, după 12 ani, pe continentul care a consacrat-o. Argentina dorea și ea organizarea unui Campionat Mondial, dar a fost amânată.

Atunci, FIFA a luat decizia de a alterna în mod egal organizarea Cupei Mondiale între Europa și America. Principiul a rezistat până în 2002, când Asia a fost și ea angrenată în rândul amfitrionilor. În 2002, Cupa Mondială a avut loc în premieră în două țări gazdă: Coreea de Sud și Japonia.

La 22 mai 1960, Chile a fost lovit de un cutremur devastator, cel mai mare înregistrat vreodată pe mapamond, cu o magnitudine de 9,5 grade pe scara Richter. Seismul a produs moartea a 1.655 de oameni, rănirea a altor 3.000, iar două milioane de chilieni au rămas fără adăpost. În urma dezastrului, președintele Federației Chiliene de Fotbal a declarat: ‘Nu mai avem nimic. Din această cauză, trebuie să avem Cupa Mondială’. Și au avut-o.

Pentru competiția din 1962, numărul de țări înscrise în preliminarii a fost de peste 50. A fost nevoie de aproape 100 de partide pentru a decide cine merge în Chile și cine stă acasă. Brazilia, deținătoarea trofeului, și Chile, țara organizatoare, au fost calificate din oficiu, conform regulamentului.

Brazilia, favorita competiției, care venea cu aceeași formație aliniată la CM din 1958, din Suedia, a fost câștigătoarea meritată a turneului, păstrând trofeul după finala în care a învins Cehoslovacia cu 3-1. În acest turneu, un alt mare jucător și-a arătat talentul, brazilianul Garrincha. Pele fiind accidentat, Garrincha a făcut ca lipsa acestuia să nu fie simțită, purtând Seleçao spre victorie și situându-se printre golgheteri. Garrincha a marcat patru goluri în partidele cu Anglia și Chile, pasând decisiv în finala cu Cehoslovacia. Un alt fotbalist care l-a înlocuit cu succes pe marele Pele în partidele din Chile a fost Amarildo.

Citeste si:  Scandal financiar în Republica Moldova sau cum să furi 1 miliard de dolari

Echipa gazdă a reușit să câștige medalia de bronz, în timp ce locul al patrulea a fost ocupat de Iugoslavia, care a reușit să prindă încă o dată careul de ași, după episodul din 1930, din Uruguay.

La turneul final au participat 16 echipe din trei confederații: zece din Europa (Anglia, Bulgaria, Cehoslovacia, Elveția, Germania de Vest, Italia, Iugoslavia, Spania, Ungaria și Uniunea Sovietică), cinci din America de Sud (Argentina, Brazilia, Chile, Columbia și Uruguay), cărora li s-a adăugat Mexic, reprezentanta Americii de Nord și Centrale.

Dacă în urmă cu patru ani britanicii reușiseră să trimită în Suedia toate cele patru reprezentative ale federațiilor lor, de data aceasta, doar Anglia s-a calificat pentru aventura sud-americană. Scoția a fost aproape de participare, dar a fost eliminată în play-off de Cehoslovacia, în urma unei partide desfășurate la Bruxelles și terminată 4-2, după prelungiri. Suedia, vicecampioana mondială, a avut aceeași soartă la barajul cu Elveția.

Italia a participat și ea, având în echipă câțiva argentinieni naturalizați, precum și un brazilian, pe nume Altafini. Italienii au înfrânt echipa Israelului la baraj, în mod consecutiv, cu 4-2 și 6-0. Franța, medaliată cu bronz la ediția precedentă, nu a reușit calificarea, pierzând cu 0-1 barajul cu Bulgaria, într-o partidă disputată la Milano, din care au absentat Kopa, Fontaine și Piantoni, marile vedete ale ”Cocoșului Galic”. Eșecul a fost cu atât mai mare cu cât golul victoriei a fost, de fapt, un autogol al francezilor.

Din partea confederațiilor din Africa și Asia nu a participat nicio echipă. Cele mai bune selecționate ale lor în rundele preliminare, Maroc și Coreea de Sud, au fost înfrânte la baraj de Spania, respectiv Iugoslavia.

Partidele Cupei Mondiale din 1962 s-au jucat pe patru stadioane din patru orașe. Meciurile grupei 1 au fost găzduite de stadionul Carlos Dittborn din Arica. Partidele din grupa a doua, care includea și selecționata chiliană, s-au disputat integral pe arena Nacional din Santiago, pe al cărei teren s-au jucat cele mai importante partide ale turneului: finala mare, finala mică și semifinala Brazilia — Chile. Selecționatele din grupa a treia au evoluat pe stadionul Sausalito din Vina del Mar, care a fost și gazda semifinalei Cehoslovacia — Iugoslavia. Meciurile din grupa a patra s-au ținut pe Estadio Braden din Rancagua. Sferturile de finală au fost împărțite frățește celor patru arene angrenate în competiție, cu mențiunea că, de data aceasta, Chile nu a mai evoluat în capitală, ci la Arica.

Citeste si:  Fotbal - CM 2014: 48,5 milioane de fotografii expediate în timpul Cupei Mondiale

S-au format, la fel ca la edițiile precedente, patru grupe a câte patru echipe. Din prima grupă au făcut parte Uniunea Sovietică, Iugoslavia, Uruguay și Columbia. Grupa a doua a fost considerată cea mai puternică, deoarece a reunit reprezentativele din RFG, Italia, Chile și Elveția. Grupa a treia a fost alcătuită din echipele Braziliei, Cehoslovaciei, Spaniei și Mexicului. În grupa a patra au luat startul Ungaria, Anglia, Bulgaria și Argentina.

Selecționata Italiei și-a dezamăgit fanii din nou, la fel cum se întâmplase și la Cupa Mondială din Suedia, când nici măcar nu s-a calificat. Rezultatele ‘squadrei azzurra’ au fost sub așteptări, Italia terminând pe locul trei în grupă. După un 0-0 în meciul de debut contra Germaniei, a urmat înfrângerea cu echipa gazdă, 0-2, și o victorie cu 3-0 contra Elveției, insuficientă însă pentru a merge mai departe.

Meciul Chile — Italia, condus la centru de celebrul arbitru Ken Aston, a rămas în istorie ca ‘Bătălia de la Santiago’. În prezența a 66.000 de persoane pe stadionul Nacional, chilienii au triumfat, după ce echipa indisciplinată a Italiei a rămas în nouă jucători: Mario David și Giorgio Ferrini au fost eliminați de pe teren. David a fost dat afară de pe gazon în urma unui pumn în nas administrat chilianului Leonel Sanchez, fiu de boxer. Sanchez nu s-a lăsat nici el mai prejos: i-a rupt nasul lui Humberto Maschio, unul dintre sud-americanii naturalizați din lotul Italiei. Iubitorii fotbalului au spus despre meciul Chile — Italia că a fost una din cele mai urâte confruntări din istoria fotbalului. ‘Cea mai stupidă, înspăimântătoare, dezgustătoare și dizgrațioasă demonstrație de fotbal’, a venit imediat verdictul comentatorilor de la BBC.

Citeste si:  Fotbal - Liga I: Dinamo Bucureşti - CFR Cluj 0-3

Spania, la fel ca Italia, a decepționat la CM din 1962. Pe atunci, era antrenată de inventatorul tacticii ‘catenaccio’, argentinianul Helenio Herrera, cel care avea să cucerească întreaga Europă mai târziu, în calitate de tehnician al echipei Internazionale Milano. Spania dispunea în echipa sa de câteva staruri de la Real Madrid, printre care și Ferenc Puskas, maghiarul devenit spaniol în urma evenimentelor din 1962, când a ales să renunțe la culorile Ungariei. Spaniolii au ocupat ultimul loc, reușind doar o victorie în grupă: 1-0 cu Mexic. În rest, au fost înfrânți de Brazilia și Cehoslovacia. Au plecat acasă cu doar două goluri marcate.

Uniunea Sovietică a debutat în trombă: 2-0 cu Iugoslavia, 4-4 cu Columbia, 2-1 cu Uruguay. A câștigat grupa fără probleme, dar a fost imediat eliminată în sferturile de finală de țara gazdă, cu 2-1. URSS avea pe atunci în echipă un mare jucător: Lev Iașin, ‘păianjenul negru’, cel despre care se spune că a fost cel mai bun portar al lumii din toate timpurile. Totuși, anul 1962 a fost cel mai nefericit din cariera celebrului Iașin. Asupra lui au fost îndreptate criticile după evoluția mai mult decât modestă a reprezentativei URSS la Campionatul Mondial din Chile, astfel că a decis să se retragă din fotbal. După câteva luni, însă, a revenit asupra deciziei, recâștigându-și postul de titular atât la națională, cât și la Dinamo Moscova, echipa sa de club. Anul următor, 1963, a fost cel mai bun din cariera sa, primind doar șase goluri în 27 de partide, un record absolut.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata