Selecționata Uruguayului, denumită și echipa Celeste datorită culorilor echipamentului, a fost răsplătită cu marele trofeu, care a fost pus în joc încă de la prima ediție: o statuetă de aur reprezentând-o pe Nike, zeița victoriei în mitologia greacă. A fost botezată Cupa Jules Rimet. Statueta avea o înălțime de 38 cm și o greutate de 3,8 kg. Operă a sculptorului Abel Lafleur, Cupa Jules Rimet conținea 1.800 de grame de aur pur, motiv pentru care a trecut prin multe peripeții. În timpul celui de-al doilea război mondial, a fost salvată de Otorino Barassi, secretarul FIFA care a ascuns-o aflând că hitleriștii sunt pe urmele trofeului.
Încă de la prima ediție a CM, selecționata învingătoare s-a calificat automat pentru ediția următoare, conform regulamentului Federației Internaționale de Fotbal. Campionatul Mondial de fotbal a fost singura competiție organizată sub egida FIFA care a fost supusă acestei reguli.
Echipa României a fost prima care s-a înscris oficial în competiție. Loturile europene, cu excepția Iugoslaviei, s-au îmbarcat, la 22 iunie 1930, la Genova, pe pachebotul Conte Verde, un colos de lux de 36.000 de tone, purtând numele unui condotier italian. Pe lângă sportivi și staffurile tehnice, la bordul pachebotului se aflau două celebrități ale operei mondiale: basul Feodor Șaliapin și soprana Marta Nesoupoulos. La spectacolul care a avut loc pe puntea vaporului, Șaliapin a interpretat, spre surprinderea publicului, un cântec popular românesc: ‘Frunză verde dor mărunt’. Călătoria peste ocean a durat două săptămâni.
Prima partidă a României s-a disputat împotriva echipei statului Peru, la 14 iulie 1930, în a doua zi de la gongul de început al Cupei Mondiale. Meciul s-a ținut pe stadionul Pocitos, în prezența a doar 300 de spectatori, și a fost arbitrat de la centru de Alberto Warnken din Chile. Tricolorii români au reușit să învingă cu scorul de 3-1. Atacantul Adalbert Deșu a marcat chiar în primul minut al confruntării. A urmat egalarea peruanilor, produsă în minutul 75 de Luis Souza. Pe final, în minutul 85, România a înscris de două ori prin Ștefan Barbu și Constantin Stanciu. Fundașul român Steiner a suferit o dublă fractură în minutul 10 al partidei, în urma atacului lui Souza, iar atacantul Stanciu s-a ales cu rotula deplasată. Ei au reintrat pe teren și au continuat jocul, pentru că pe atunci nu erau permise schimbările în timpul meciului, indiferent de motiv.
La 21 iulie 1930, România a întâlnit selecționata țării gazdă, pe stadionul Centenario, unde au asistat 80.000 de oameni. Partida a fost arbitrată de brazilianul Rego Almeida. Românii au fost înfrânți de uruguayeni cu 4-0, prin golurile marcate în primele 35 de minute de Pablo Dorado, Hector Scarone, Pelegrin Anselmo și Pedro Cea. Uruguay s-a calificat în semifinalele Cupei Mondiale. România a părăsit competiția, clasându-se pe locul doi al grupei, acumulând două puncte și un golaveraj de 3-5.
După întoarcerea de la Montevideo, fotbaliștii români au fost așteptați în Gara de Nord din București de o masă mare de suporteri.
Lotul României a fost selecționat de însuși regele Carol al II-lea (1930-1940), conform site-ului oficial al FIFA. Lotul era compus din portarii Ion Lăpușneanu și Samuel Zauber; fundașii Adalbert Steiner, Rudolf Buerger și Iosif Czako; mijlocașii Alfred Eisenbeisser, Emerich Vogl, Ladislau Raffinski și Corneliu Robe; atacanții Adalbert Deșu, Nicolae Kovacs, Constantin Stanciu, Ștefan Barbu, Ilie Subășeanu și Rudolf Wetzer. Ultimul dintre aceștia, Rudy Wetzer, căpitanul echipei, era singurul jucător profesionist de fotbal. Cel mai vârstnic jucător român al lotului era portarul Zauber (29 de ani), iar cel mai tânăr fotbalist era Nicolae Kovacs, de 18 ani. Antrenorul echipei naționale a țării noastre a fost Constantin Rădulescu.
Golgheterul competiției a fost argentinianul Guillermo Stabile, cu opt reușite. În topul marcatorilor prolifici s-au regăsit și uruguayanul Pedro Cea (cinci goluri), chilianul Guillermo Subiabre și americanul Bert Patenaude (câte patru goluri).
La ediția din Uruguay 1930, s-au marcat 70 de goluri în 18 partide. Media de reușite pe meci a fost de 3,89, depășind cu mult statisticile Cupelor Mondiale din perioada 1962-2006.
Argentina a fost echipa cu cele mai multe goluri marcate (18), fiind urmată de Uruguay (15 reușite), SUA și Iugoslavia (câte 7 goluri). La polul opus, Belgia și Bolivia nu au reușit să înscrie nici un gol, în timp ce Peru și Paraguay au părăsit competiția cu o un singur gol marcat. Cât despre golurile primite, Mexic a încasat 13 în doar trei meciuri, iar Argentina — 9 goluri în cinci meciuri.
În total, au asistat la Cupa Mondială 434.500 de spectatori. În medie, fiecare partidă a fost urmărită live de 24.000 de oameni. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)