Campionatul Mondial de fotbal a ajuns la cea de-a 19-a ediție, care a avut loc între 11 iunie și 11 iulie 2010 în Africa de Sud.
În urma preliminariilor la care au participat 204 echipe naționale, au ajuns în faza finală a competiției un număr de 32 de reprezentative. Dintre acestea, 13 echipe naționale au fost din Europa, 6 din Africa, 5 din America de Sud, 3 din Asia, 3 din America de Nord, 1 din Oceania și 1 din Australia.
A fost pentru prima dată când turneul final al Campionatului Mondial s-a disputat într-o țară din Africa. O altă premieră a constat în aceea că nu a debutat nicio selecționată națională, deși Slovacia a intrat în competiție pentru prima dată ca națiune independentă. Coreea de Nord s-a calificat pentru prima dată după anul 1966, Honduras și Noua Zeelandă nu mai jucaseră la turneul final din 1982, iar Algeria din 1986. Naționala României nu a reușit calificarea la turneul final, având cea mai slabă campanie de calificare din istoria sa, ocupând locul cinci din șase echipe în grupa a șaptea preliminară europeană, după Serbia, Franța, Austria și Lituania, dar înaintea Insulelor Feroe, cu 12 puncte din 10 meciuri.
Mondialul din 2010 a fost câștigat de echipa Spaniei, care a învins în finală Olanda, la rândul ei aflată pentru a treia oară într-o finală de Campionat Mondial de fotbal. În urma golului înscris de Andres Iniesta în minutul 116 al meciului, Spania a devenit a opta națiune care a câștigat Cupa Mondială și prima din Europa care a cucerit competiția în afara continentului european.
Țara gazdă, Africa de Sud, împreună cu Italia, deținătoarea Cupei Mondiale din 2006, și finalista de atunci, Franța, au părăsit competiția încă din faza grupelor. Noua Zeelandă a reușit trei egaluri în grupă, care nu au ajutat-o să continue dar i-a conferit titlul de singura echipă neînvinsă.
Din cauza flagrantelor erori de arbitraj apărute la CM, precum golul neacordat pe nedrept englezului Frank Lampard în meciul cu Germania și golul din ofsaid înscris de argentinianul Carlos Tevez contra Mexicului, FIFA a anunțat că sistemul de arbitraj va fi modificat pentru viitoarea Cupă Mondială, fiind luate în calcul tehnologia video pe linia porții și mărirea numărului de arbitri.
Meciul inaugural a avut loc la Johannesburg, pe stadionul Soccer City, între Africa de Sud, echipa gazdă, și Mexic. Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, Ban Ki-Moon, și vicepreședintele Statelor Unite, Joe Biden, au asistat, alături de președintele sud-african Jacob Zuma și de numeroși șefi de stat africani, la ceremonia și la partida de deschidere a Cupei Mondiale. Președintele mexican Felipe Calderon, Prințul Albert de Monaco și arhiepiscopul sud-african Desmond Tutu, câștigătorul Premiului Nobel pentru Pace, au figurat, de asemenea, printre personalitățile prezente pe stadionul Soccer City.
Vedeta columbiană Shakira a cântat imnul oficial al competiției „Waka Waka” (Este rândul Africii), împreună cu grupul pop sud-african Freshlyground, la concertul premergător ceremoniei.
Audiența cumulată pentru cele 64 de meciuri a depășit 26 miliarde de telespectatori la nivel planetar, la Campionatul Mondial din 2010 fiind prezenți 3.000 de ziariști din presa scrisă și paginile digitale, 900 de fotografi și 15.000 de profesioniști din radio și televiziune, cu un total de 179 de societăți deținătoare ale drepturilor de televizare. A fost primul Mondial în care partidele au fost filmate și în tehnologia 3D.
Mingea oficială a turneului final din Africa de Sud a fost Adidas Jabulani (fii fericit, în limba zulu), aspru criticată de portari. Zakumi, mascota Cupei Mondiale 2010, reprezintă un leopard cu păr verde, având un tricou pe care scrie South Africa 2010.
Trofeul are 36 de cm și este din aur masiv de 18 carate, cântărind 6,175 kg.
Cupa Mondială de fotbal 2010 a înscris definitiv termenul ”vuvuzela” în limbajul universal, termenul fiind o combinație a sunetului ”vu” apropiat zgomotului produs de aceste trompete lungi din plastic și a cuvântului ”zela”, a sufla, în limba zulu.
Africa de Sud a ajuns gazda Campionatului Mondial de fotbal din 2010 în urma politicii, abandonate, de altfel, în 2007, de a oferi fiecărei confederații de fotbal șansa de a găzdui competiția. Cinci națiuni africane s-au arătat interesate de a organiza evenimentul: Egipt, Maroc, Africa de Sud și, împreună, Libia și Tunisia.
Aceasta din urmă și-a retras oferta, după ce Comitetul Executiv al FIFA a anunțat că nu dorește ca turneul să fie organizat de două țări simultan. Automat, a căzut și varianta Libiei, care, de una singură, nu putea face față cerințelor. La 15 mai 2004, în Zurich, Sepp Blater a anunțat că Africa de Sud a fost aleasă gazda Cupei Mondiale din 2010, cu 14 voturi primite, Maroc obținând doar 10.
Meciurile Campionatului Mondial din Africa de Sud s-au desfășurat pe următoarele zece stadioane: Stadionul Soccer City, din Johannesburg, cu o capacitate de 94.700 de locuri; Stadionul Ellis Park, din Johannesburg — 62.567 de locuri; Stadionul Moses Mabhida, din Durban — 70.000 de locuri; Stadionul Cape Town, din Cape Town — 69.070 de locuri; Stadionul Loftus Versfeld, din Pretoria — 51.760 de locuri; Stadionul Royal Bafokeng, din Rustenburg — 42.000 de locuri; Stadionul Nelson Mandela Bay, din Port Elizabeth — 48.000 de locuri; Stadionul Free State, din Bloemfontein — 48.000 de locuri; Stadionul Peter Mokaba, din Polokwane — 46.000 de locuri și Stadionul Mbombela, din Nelspruit — 43.500 de locuri.
La 9 iulie 2010, președintele FIFA, Sepp Blatter, a afirmat că stadioanele din Africa de Sud, pe care s-a desfășurat Cupa Mondială 2010, sunt superioare celor din Europa: „Stadioanele acestea sunt bijuterii din punct de vedere arhitectonic, sunt niște stadioane cu adevărat, cu adevărat bune”, le-a declarat Blatter ziariștilor. „În orice punct al arenei ar fi spectatorii, au o vedere completă asupra terenului. Nicio țară europeană nu are atât de multe stadioane bune, de înalt nivel, ca acestea din Africa de Sud”, a spus el.