În urmă cu 60 de ani, la 20 iunie 1954, se dădea în exploatare Podul Giurgiu-Ruse, pentru cale ferată și șosea.
După cel de-Al Doilea Război Mondial s-a accentuat scindarea Europei, răsăritul continentului intrând sub influența sovietică. S-au instaurat regimuri de așa-zisă democrație populară în Polonia, Germania de Est, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Iugoslavia.
Înființarea, în 1949, a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER), România fiind membru fondator, presupunea, printre altele, stabilirea de legături permanente de coordonare a politicii economice a țărilor comuniste și URSS în legăturile comerciale cu alte state și construirea cu succes a socialismului în țările cu democrație populară.
În acest context, la începutul anilor ’50, noile regimuri de democrație populară au pus problema realizării unei legături directe, printr-un pod peste Dunăre, între România și Bulgaria. Proiectul însă depășea posibilitățile de finanțare din partea celor două țări vecine, în condițiile grele de după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial.
Liderii comuniști ai țărilor membre ale CAER au discutat despre acest lucru și, datorită faptului că viitoarea construcție avea o importanță strategică și economică nu numai pentru cele două țări, au obținut sprijinul URSS, care a decis să participe la proiectarea podului, să pună la dispoziție utilajele care lipseau României și Bulgariei, și, cel mai important, să finanțeze aproape integral construcția.
Proiectarea construcției podului a fost încredințată arhitecților sovietici V. Andreev și Nikolai Nikolaevici Rudomazin.
Lucrările au început în 1952 și s-au încheiat în 1954, pe 20 iunie fiind inaugurată ambițioasa construcție, la care au participat liderii comuniști români, bulgari și sovietici: Gheorghe Gheorghiu-Dej, dr. Petru Groza, Vâlko Cervenkov ș.a.
”Podul Prieteniei”, așa cum au insistat sovieticii să fie numit, este cel mai lung pod de peste Dunăre.
Podul se află amplasat pe DN5, peste fluviul Dunărea, în localitatea Giurgiu, este un pod metalic, din oțel, care leagă malul nordic românesc de malul sudic bulgăresc, și respectiv orașele Giurgiu și Ruse. Amplasat la 1 km aval de Giurgiu și la 4 km aval de Ruse, traversând Dunărea la km 488+700 de la gurile sale, podul a fost construit pentru trafic mixt, având pe podul principal o cale ferată simplă în partea inferioară și o șosea cu două benzi de circulație la partea superioară.
Podul combinat de cale ferată și șosea peste Dunăre, în zona Giurgiu — Ruse, are o lungime totală de 2223,92 m, din care 1168 m partea română.
Este singurul pod mobil, secțiunea centrală de 86,02 de metri având posibilitatea de a se ridica la o înălțime liberă de 24 m, în cazul în care pe sub acesta trebuie să treacă o ambarcațiune mai înaltă. Secțiunea centrală mobilă este supusă periodic reviziilor de către partea română, în ale cărei atribuții intră buna ei funcționare. În ultimul timp, este folosită din ce în ce mai puțin, deoarece traficul naval a scăzut considerabil, iar ambarcațiunile de foarte mari dimensiuni sunt folosite extrem de rar.
Construcția era, la momentul acela, cel mai mare pod combinat din Europa: rutier, feroviar și pietonal.