Sporturi mai puţin cunoscute: Floorball

30

Floorball este un sport de echipă, numit și ”hochei pe parchet”. S-a dezvoltat în Suedia, la începutul anilor ’70 și a căpătat o oarecare popularitate în țări precum Finlanda, Cehia, Danemarca, Estonia, Norvegia și Elveția.

Se joacă în sală, pe o suprafață de lemn, parchet, sau pe suprafață de teren de baschet, ceea ce înseamnă că poate fi practicat pe tot parcursul anului, atât de amatori, cât și de profesioniști.

La prima vedere, jocul de floorball se aseamănă cu hocheiul pe gheață, însă există diferențe importante, prima și cea mai evidentă fiind suprafața de joc. În plus, crosele folosite sunt mai mici în lungime și mai ușoare, fiind produse din carbon și având o lamă din plastic.

Lungimea lor maximă este de 114 cm. Scopul jocului este să se înscrie cât mai multe goluri, în limitele regulilor. Dimensiunea terenului de joc este de aproximativ 20 de metri lățime și 40 metri lungime, adică puțin mai mare decât un teren de baschet, aproape egal cu un teren de handbal sau futsal.

Citeste si:  China și-a dublat contingentul militar din Hong Kong, spun specialiștii

Acesta este înconjurat de o serie de plăci de plastic sau lemn cu înălțimea de 50 cm și colțurile rotunjite. Se pune accent pe protecția jucătorilor, aceștia fiind obligați să poarte apărători pentru fiecare zonă sensibilă a corpului. Portarii beneficiază de echipament suplimentar.

Mingea de floorball cântărește 23 de grame, are un diametru de 72 mm și 26 de găuri, fiecare de 10 mm, pentru a reduce frecarea cu aerul și a spori, astfel, viteza jocului.

O astfel de minge poate atinge viteze de 200 km pe oră.

În competițiile oficiale, floorball-ul este jucat în mod normal cu cinci jucători de câmp și un portar pentru fiecare echipă. Suma de jucători pe teren poate varia în timpul jocului din cauza sancțiunilor. Echipa completă poate fi compusă din până la 20 de jucători de câmp și un cuplu de portari.

Citeste si:  Jocurile Olimpice de iarnă de la Soci, în vizorul NATO

Există și variații, meciurile de floorball putând fi jucate și 3 la 3 sau 4 la 4 și chiar fără portar, caz în care sunt folosite porți mai mici. În mod normal, porțile au 160 cm lungime și 115 cm înălțime. Meciul de floorball are trei reprize, fiecare de 20 de minute, respectiv 15 minute la juniori.

În Finlanda și Suedia există chiar ligi profesioniste de floorball, precum Salibandyliiga (fondată în 1986), respectiv Svenska Superligan (1995).

Federația Națională de Floorball a Suediei s-a înființat la 7 noiembrie 1981.

Doi ani mai târziu, a fost conceput primul regulament oficial de joc. Din 2008, Comitetul Internațional Olimpic (CIO) a acordat recunoaștere provizorie Federației Internaționale de Floorball (FIF).

Citeste si:  Noua selecţionată metisă a Germaniei

În 1990, floorball-ul era recunoscut în șapte țări, număr care crescuse la 14 în 1994, atunci când a avut loc primul Campionat European de Floorball. În 1996, adică la momentul primului Campionat Mondial, floorball se juca în 20 de țări, 14 dintre ele fiind prezente la turneul final. În 2009, acest sport era practicat în 80 de țări, 55 dintre acestea având federații recunoscute de Federația Internațională de Floorball. Prima națiune africană înscrisă la FIF a fost Sierra Leone, moment la care FIF conținea cel puțin o națiune de pe fiecare continent, cu excepția Antarcticii. FIF speră ca floorball-ul să fie recunoscut ca disciplină olimpică la Olimpiada de Vară din 2020, Japonia. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata