Salvador Dali, cel mai excentric reprezentant al mişcării suprarealiste

61

Natura excentrică şi neîncetata autopromovare au făcut din Salvador Dali cel mai ieşit din comun reprezentant al mişcării suprarealiste. Savura curtarea maselor, iubea crearea de senzaţii şi mai ales de controverse.

”În comparaţie cu Velázquez, sunt nimic, dar în comparaţie cu pictorii contemporani, sunt cel mai mare geniu al lumii moderne”, spunea Dalí în 1960.

Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí i Domenech s-a născut la 11 mai 1904, în Figueres, lângă Gerona, Catalonia, în apropiere de graniţa cu Franţa. Tatăl lui, Salvador Dalí y Cusiun, de profesie notar, a avut faţă de el o abordare mai strictă, în contrast cu cea a mamei, Felipa Domenech Ferres, care adesea trata cu indulgenţă inclinaţiile spre artă şi excentricităţile precoce ale tânărului Salvador.

Alături de sora mai mică, Ana Maria, şi-a petrecut copilăria în Figueras şi la locuinţa de vară a familiei, în satul de pescari Cadaques. De la o vârstă fragedă, Salvador crea desene complexe, ambii părinţi susţinându-i talentul artistic şi amenajându-i un studio de pictură, înainte de a intra la şcoala de artă.

Urmează cursuri de desen din 1916, primele sale tablouri fiind influenţate de impresionism şi de pictura spaniolă a secolului al XIX-lea. Prefera să viseze cu ochii deschişi şi să iasă în evidenţă drept excentricul clasei, purtând părul lung şi haine ciudate. Până în 1919, tânărul artist avea deja prima expoziţie deschisă, la Teatrul Municipal din Figueres.

Citeste si:  Aripa irakiană a Al-Qaida revendică atentatul sângeros de marţi de la Bagdad

În 1921, începe cursurile universitare la ”Real Academia de Bellas Artes de San Fernando” din Madrid. În această perioadă îi cunoaşte pe scriitorul Federico García Lorca şi regizorul Luis Buńuel.

Prin picturile lui, în care experimentează cubismul, câştigă atenţia colegilor studenţi. Singurele informaţii despre cubism le dobândise din reviste şi dintr-un catalog primit de la Ramon Pichot. În 1924, încă necunoscutul Dalí ilustrează, pentru prima dată, o carte: prima ediţie tipărită a poemul catalan ”Las brujas de Llers”, scris de prietenul său Carles Fages de Climent. Dalí a experimentat şi curentul Dada, care i-a influenţat lucrările întreaga viaţă.

După o suspendare de la Academie pentru că provocase o revoltă între studenţi, este arestat în Gerona pentru susţinerea mişcării separatiste din Catalonia, deşi de fapt era apolitic. În 1926, este exmatriculat înainte de examenele finale pentru afirmaţia sa potrivit căreia niciun membru al facultăţii nu avea competenţa să-l examineze.

Între 1926 şi 1929, în timpul unor călătorii la Paris, întâlneşte personalităţi influente, precum Pablo Picasso, pe care îl venereză, şi Andre Breton, liderul mişcării suprarealiste. În acest timp, Dalí creează o serie de picturi care evidenţiază influenţa lui Picasso. Îl cunoaşte pe Joan Miró, pictor şi sculptor spaniol, care alături de poetul Paul Éluard şi pictorul René Magritte, îl iniţiază în suprarealism. Până la acea vreme, Dalí lucrase în manieră impresionistă, futuristă şi cubistă. Picturile lui ajung să fie asociate cu trei teme generale: universul şi senzaţiile umane, simbolismul sexual şi ilustrarea ideografică.

Citeste si:  În China se va construi o replică a staţiunii spaniole unde a locuit Salvador Dali

Unul din primele tablouri suprarealiste datează din 1927 — ”Le sang est plus doux que le miel”.

Toate picturile sale în ulei reprezentau colaje de imagini din visele lui. Lucrările presupuneau o tehnică clasică meticuloasă, influenţată de artiştii Renaşterii, în contrast cu spaţiul ireal de vis pe care îl crea cu personaje stranii şi halucinante. Contribuţia majoră a lui Dalí în suprarealism a fost aşa-numita ”metodă paranoico — critică”, un exerciţiu mental de accesare a subconştientului pentru stimularea creativităţii artistice.

În 1929, Salvador Dalí îşi extinde explorarea artistică în cinematografie, prin colaborarea cu Luis Buńuel la două filme, ”Un Chien andalou” (Un câine andaluz, 1929) şi ”L’Age d’or” (Vârsta de aur, 1930). Arta lui Dalí se face remarcată şi câţiva ani mai târziu, într-o altă peliculă, ”Spellbound” (1945), în regia lui Alfred Hitchcock.

Începe să se bucure de notorietate internaţională, după ce trei din pânzele sale, între care şi ”Coşul de pâine” (acum aflată în colecţia Muzeului Dali), au fost expuse la cea de-a treia expoziţie anuală internaţională de la Pittsburg (1928).

Citeste si:  Bonurile fiscale câştigătoare la extragerea specială de Paşti sunt cele din 24 februarie cu o valoare de 934 lei

În 1929, Dalí o cunoaşte pe Elena Dmitrievna Diakonova, o imigrantă din Rusia, cu 10 ani mai în vârstă decât el, pe atunci căsătorită cu scriitorul suprarealist Paul Éluard. O puternică atracţie se naşte între Dalí şi Diakonova, şi în curând ea îşi părăseşte soţul. Cunoscută sub numele ”Gala”, Diakonova este muza şi inspiraţia lui Dalí, şi, în 1934, îi devine soţie. Va apărea pretutindeni în opera artistului, drept ”Galarina” (1944-1945), ”Leda Atomica” (1949) sau ”Galateea” (1952). Gala se ocupă şi de problemele legale şi financiare ale artistului, îi negociază contractele pentru expoziţii şi promovare.

În 1930, artistul devenise o personalitate a mişcării suprarealiste. Una din cele mai faimoase lucrări din acea vreme şi poate cea mai cunoscută este ”Persistenţa memoriei” (1931). În 1934, omul de afaceri Julian Levy îl prezintă pe Dalí la o expoziţie de la New York, moment marcat de controverse.

Influenţat de teoria psihanalizei enunţată de Sigmund Freud, creează în deceniile patru-cinci ale secolului XX, pânze înfăţişând creaturi fantasmagorice, scene contradictorii şi absurde: ”La girafe en feu” (Muzeul de artă Bâle — 1935), ”Ruines Ataviques apres la pluie” (colecţie particulară Roma — 1936).

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata