EUR
4,83 RON
(-0.01%)
USD
4,07 RON
(+1.41%)
GBP
5,35 RON
(+0.31%)
CHF
4,49 RON
(+0.15%)
BGN
2,46 RON
(+0.69%)
BYN
1,67 RON
(+1.01%)
CAD
3,07 RON
(+0.18%)
RSD
0,04 RON
(-0.06%)
AUD
2,94 RON
(-0.05%)
JPY
0,04 RON
(+0.8%)
CZK
0,19 RON
(-0.42%)
INR
0,05 RON
(+1%)

Mănăstirea Prislop, locul de reculegere şi credinţă al românilor

De peste șase sute de ani, într-o poiană din Munții Retezat, românii creștini și-au găsit un loc de rugăciune.

Este un loc în care oamenii vorbesc în șoaptă, se ajută, chiar dacă numai atunci s-au văzut pentru prima oară. Mănăstirea Prislop este locul în care ei uită de cotidian și în care se roagă pentru familie sau prieteni.

Este impresionant să vezi cum românii se transformă atunci când ajung la Mănăstirea Prislop, se regăsesc în valorile moștenite de la străbuni — oameni care au trăit cu frica lui Dumnezeu și cu respect față de semeni.

Credincioșii vin din toate colțurile țării atrași de liniștea pe care o degajă Retezatul, Mănăstirea Prislop și mormântul părintelui Arsenie Boca — pentru că zecile de mii de oameni care ajung la Prislop își doresc să vadă locul în care se odihnește acum cel pe care l-au numit, cu evlavie, în timp, Sfântul Ardealului.

Este sfântul lor, al românilor necăjiți care își caută alinarea și speranța în acest colț de rai al Retezatului.

La Mănăstirea Prislop se ajunge cu ușurință. Șoseaua ne poartă de pe DN 7 spre municipiul Hunedoara și apoi spre Hațeg. La o intersecție, în satul Silvașu de Jos, călătorul vede un indicator care-i arată că mai sunt puțini kilometri până la mănăstire.

Locurile se schimbă ușor, se simte aerul tare de munte, iar drumul, în stare relativ bună, se îngustează. Este, poate, prima încercare la care ești supus în drumul spre Retezat. Din față vin alte mașini care coboară de la Prislop.

Nu este loc pentru ca două să treacă lejer una pe lângă cealaltă. Amabil, fiecare șofer încearcă să-i facă loc colegului de drum. Cu calm și puțină dexteritate, o recunoaștem, problema se rezolvă, iar noi continuăm să urcăm spre Mănăstirea Prislop.

Primul lucru pe care îl observi când ajungi acolo este locul în care a fost ridicată mănăstirea.

Un spațiu larg, în care biserica se află în centrul unei poienițe. Pe margine străjuiesc dealuri împădurite, iar în partea stângă se vede clopotnița din piatră și lemn ridicată de părintele Arsenie Boca.

Biserica se vede mai bine după ce intri în curtea mănăstirii, trecând printr-o poartă din stejar sculptat în stil maramureșan.

Clădirea mică poate primi circa 250 de credincioși la slujbă. Dacă e cald și sunt mulți oameni, atunci serviciul religios se mută în altarul de afară.

Documentele de aici arată că Mănăstirea Prislop a fost ctitorită de Sfântul Nicodim, cel care a îndrumat și reorganizat monahismul românesc din a doua jumătate a secolului al XIV-lea.

Mărturiile despre continuitatea vieții de aici o pomenesc pe Domnița Zamfira, fiica domnitorului muntean Moise Vodă Basarab din București. Refugiată în Ardeal după moartea tatălui ei, domnița a auzit de izvorul cu putere vindecătoare de lângă mănăstire.

Legenda spune că Domnița Zamfira s-a vindecat după ce a băut din apa acestuia și, în semn de recunoștință, a restaurat biserica mănăstirii și a refăcut pictura în frescă, între anii 1564-1580. De aceea, este considerată ca al doilea ctitor al Mănăstirii Prislop, loc în care își are, de altfel, și mormântul.

Secolele au trecut peste așezământul monahal, iar unele nu au fost deloc ușoare. Biserica a fost incendiată din ordinul generalului Bucow, în timpul tulburărilor religioase din anul 1762, când călugării ortodocși de aici nu au vrut să treacă la greco-catolicism. Focul a distrus pictura, în mare parte. S-au păstrat totuși opt scene din ‘Acatistul Maicii Domnului’ în registrul superior al pronaosului, iar în exterior se mai poate vedea icoana hramului Sfântul Ioan Evanghelistul și fragmente din Judecata de Apoi.

După aproape două veacuri de la incendiere, într-o zi din toamna anului 1948, mănăstirea redevine ortodoxă, așa cum a fost trei veacuri și jumătate înainte, iar Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, îl aduce personal la Prislop pe Ieromonahul Arsenie Boca.

Era 25 noiembrie 1948, iar părintele Arsenie Boca primea dificila misiune să restaureze mănăstirea aflată într-o stare jalnică. În paralel, din lipsa călugărilor, mănăstirea a fost transformată în mănăstire de maici cu viață de obște.

Împreună cu obștea condusă de Maica stavroforă Zamfira Constantinescu, prima stareță a Mănăstirii Prislop, părintele a început o muncă asiduă, patru ani mai târziu fiind concepută și ridicată clopotnița de lângă biserică.

A urmat consolidarea dealului din apropierea bisericii cu puieți de brazi și pini decorativi, biserica a fost înzestrată cu un iconostas și cu mobilier nou, toate concepute după desenele părintelui Arsenie Boca. Lucrările de restaurare a bisericii au început în 1955 și au durat mai mulți ani, timp în care s-au reparat pereții exteriori, acoperișul, s-a tencuit naosul și altarul, iar pardoseala a fost schimbată. S-au construit două case noi și s-a introdus curentul electric.

Conducerea de atunci a statului a fost însă nemiloasă cu mănăstirea. Din anul 1960 în clădirile de aici s-a deschis un azil de bătrâni care a funcționat vreme de 17 ani. Abia în 1976 s-a redeschis mănăstirea de maici, ele continuând eforturile pentru înfrumusețarea locului și păstrarea obiectelor de valoare religioasă. Cinci icoane lucrate de părintele Arsenie Boca, considerat al treilea ctitor al mănăstirii, împodobesc iconostasul bisericii.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata