O invenţie pe zi: Fibra optică

30

Transmisia datelor prin fibră optică se bazează pe conversia impulsurilor electrice în lumină, reconvertită, la destinație, în impulsuri electrice. Mai subțiri și mai ușoare decât cablurile convenționale din cupru, cele din fibră optică pot transporta o cantitate mare de informație la distanțe apreciabile.

Deși tehnologia laser necesară exista de la începutul anilor ’60, abia în 1970, o echipă de ingineri de la Corning University din Statele Unite, condusă de Robert Maurer a dezvoltat primele fibre optice funcționale.

Potențialul fibrelor optice pentru transmiterea de date era cunoscut, dar nu se inventase încă o metodă care să împiedice pierderea impulsurilor luminoase în timpul călătoriei de-a lungul fibrelor. Maurer și echipa sa au produs, în 1970, un nou tip de fibre optice care păstrau intact, după o călătorie de un kilometru, cel puțin 1 la sută din lumină.

Citeste si:  Aurelia Cristea: Expertiza în managementul proiectelor, o condiţie obligatorie pentru atragerea fondurilor europene

Metoda și materialele inventate de Maurer și colaboratorii săi au deschis drumul comercializării fibrelor optice, mai întâi în scopul utilizării pentru servicii de telefonie la distanță, apoi pentru sisteme de telecomunicații legate de computer cum ar fi internetul sau chiar pentru tehnică medicală (endoscopul). Pe lângă transmisia de date, fibrele optice sunt utilizate cu succes în domeniul artelor decorative, brazii de Crăciun din fibră optică fiind astăzi un accesoriu foarte la modă.

O singură fibră optică, prin care lumina călătorește cu viteza amețitoare de 300.000 de kilometri pe secundă, poate suporta de 65 de ori mai multă informație decât obișnuitele cabluri din cupru. În lume, există, în momentul actual, peste 200 de milioane de kilometri de cabluri din fibră optică. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata