150 de ani de la înfiinţarea Universităţii din Bucureşti

Prin Decretul nr. 765 din 4/16 iulie 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859 – 1866) a creat Universitatea din București, care a reunit într-un singur corp Facultățile de Drept, Științe și Litere. Constituirea Universității București, ca instituție didactică și științifică de cel mai înalt nivel, a marcat un moment important în dezvoltarea și modernizarea învățământului, științei și culturii românești.

La 14 decembrie 1869 clădirea universității a fost inaugurată în mod oficial în prezența conducătorilor statului, a guvernului, profesorilor și a studenților. În cuvântul rostit, rectorul universității, G. Costaforu, a făcut un istoric al începuturilor școlii naționale din Țara Românească, al clădirii inaugurate, amintind totodată meritul arhitectului Alexandru Orăscu, devenit decan al Facultății de Științe.

Considerată monument arhitectonic, clădirea uneia dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ superior din România a fost construită după planurile arhitecților Alexandru Orăscu (la vremea aceea arhitectul orașului București), Slater și Benes. Ea își are originea în vechea Academie Domnească de la Sfântul Sava, întemeiată la 1694 de Constantin Brâncoveanu, domnul Țării Românești (1688-1714), la îndemnul învățatului stolnic Constantin Cantacuzino.

În anul 1857 a avut loc ceremonia punerii pietrei fundamentale la începerea lucrărilor pentru noua clădire, care urma să poarte titlul de ”Academia Română din București”, formată din gimnaziu și cele două facultăți de legi și inginerie, muzeul, biblioteca, pinacoteca, tipografia școalelor și internatul elevilor.

Ansamblul clădirii era format dintr-un corp central, dominant, și două corpuri laterale de o parte și de alta, unite între ele prin corpuri de legătură mai joase. În partea centrală se înălțau șase coloane masive în stil ionic, unite în partea de sus printr-o lată arhitravă susținând coronamentul triunghiular, împodobit cu sculpturi alegorice, înfățișând zeița înțelepciunii, Minerva, încununând o figură cu o liră în mână reprezentând poezia, în timp ce, la dreapta și la stânga zeiței, nuduri drapate care simbolizau științele și artele. Deasupra unghiului din vârf al frontonului, un mare vultur cu aripile deschise și câte o himeră deasupra celorlalte două unghiuri închideau construcția.

Dacă la data înființării, Universitatea din București reunea, într-un singur corp, facultățile de Drept, Științe și Litere și Filosofie, în 1964 ea avea 12 facultăți (matematică-mecanică, fizică, chimie, biologie, geologie-geografie, filosofie, istorie, limbă și literatură română, științe juridice, facultățile de limbi și literaturi slave, limbi și literaturi romanice, clasice și orientale, limbi și literaturi germanice), iar numărul studenților se ridica la 13.435.

După anul 1990 s-a remarcat un proces de renaștere a Universității din București prin crearea de noi facultăți, înființarea de noi catedre și centre de cercetare, mărindu-se semnificativ numărul de studenți, înregistrându-se o creștere spectaculoasă a contactelor și colaborărilor internaționale, fiind totodată prima instituție de învățământ superior din țară care a elaborat un program de reformă, o strategie de dezvoltare pe termen lung. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

 

Loading...
loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.