Eduard Şevardnadze – biografie

28

Fostul președinte al Georgiei, Eduard Șevardnadze, fost ministru de externe al Uniunii Sovietice în perioada când la conducerea acesteia se afla Mihail Gorbaciov, a murit, la vârsta de 86 de ani, în capitala georgiană Tbilisi.

Eduard Șevardnadze s-a născut la 25 ianuarie 1928, la Mamati (regiunea Lanchchuti), în familia unui profesor de limba rusă.

În 1959, a absolvit Facultatea de Istorie a Institutului pedagogic ”A. Țukulidze” din Kutaisi. În perioada 1952-1961 a fost secretar și, ulterior, prim-secretar al Uniunii Tineretului Comunist (Comsomol) din Kutaisi. În 1964, a fost cooptat în aparatul guvernamental, unde a îndeplinit funcțiile de ministru adjunct și ministru al ordinii publice. În 1968, a primit gradul de general și, între 1968-1972, a ocupat portofoliul afacerilor interne. În 1966, a fost ales în Biroul Politic al PC Gruzin, în 1972, prim-secretar al Comitetului orășenesc Tbilisi al PC Gruzin și, câteva luni mai târziu, a devenit prim-secretar al CC al PC Gruzin. A fost membru supleant (din 1978) și membru plin (1985) al Biroului Politic al CC al PCUS.

Citeste si:  Fostul premier georgian Vano Merabişvili, condamnat la o a doua pedeapsă cu închisoarea

La 2 iulie 1985, a fost numit ministru al afacerilor externe al URSS de către noul secretar general al CC al PCUS, Mihail Gorbaciov. În această funcție a avut un rol determinant în promovarea noii politici externe sovietice, ce avea să se concretizeze în retragerea trupelor sovietice din Afganistan, destinderea relațiilor cu SUA și cu celelalte state occidentale, declanșarea procesului de reformare a Tratatului de la Varșovia și acceptarea de către Moscova a prăbușirii regimurilor din fostele țări comuniste satelite ale URSS. Șevardnadze a participat, de asemenea, la așa-numitele ”convorbiri 2+4” vizând reunificarea Germaniei după prăbușirea regimului comunist din fosta RDG.

La 20 decembrie 1990, Șevardnadze a demisionat din funcția de ministru al afacerilor externe al URSS. Un an mai târziu, a fondat Asociația de politică externă, al cărei președinte a devenit la scurtă vreme după aceea. La 4 iulie 1991, a părăsit PCUS, al cărui membru era din 1948, devenind unul dintre membrii grupului de inițiativă în vederea creării Mișcării pentru Reforme Democratice în URSS. A mai deținut portofoliul externelor o scurtă perioadă de timp, între puciul eșuat de la Moscova, din august 1991, și retragerea președintelui M. Gorbaciov, în decembrie același an, moment ce a marcat destrămarea URSS.

Citeste si:  Georgia i-a vândut Iranului rachete ucrainene?

A revenit în Georgia (independentă din 9 aprilie 1991) în martie 1992. În aceeași lună, a preluat președinția Consiliului de Stat, iar la 11 octombrie 1992, a devenit președintele Parlamentului nou ales al Georgiei fiind unicul candidat, funcție echivalentă aceleia de șef al statului.

În urma alegerilor generale desfășurate la 5 noiembrie 1995, a fost ales președinte al Republicii Georgia (74,3% din voturi), fiind învestit, la 26 noiembrie 1995. A fost reales în funcția supremă, la 9 aprilie 2000 (79,8%).

În principiu, președintele Șevarnadze ar fi trebuit să părăsească puterea în 2005, Constituția Georgiei neprevăzând decât două mandate succesive în fruntea statului.

La 23 noiembrie 2003, în urma manifestațiilor opoziției „înarmate” cu trandafiri, care au contestat alegerile parlamentare din 2 noiembrie, Eduard Șevardnadze a fost înlăturat de la conducerea Georgiei.

Citeste si:  Noii angajați din diverse companii se confruntă cu politica muncii de acasă

Imediat după înlăturarea sa de la putere fostul președinte georgian a început să-și scrie memoriile reunite într-un volum de 450 de pagini, abordând cu predilecție subiecte cum ar fi retragerea URSS din Afganistan, reunificarea Germaniei, întâlniri pe care le-a avut în calitate de ministru de externe al erei Gorbaciov cu lideri ai SUA, Germaniei, Franței și Marii Britanii. De asemenea, a consacrat zeci de pagini atât evenimentelor tragice din Georgia anilor ’90, inclusiv războiului din Abhazia (1992-1993), cât și relațiilor dintre țara sa și Rusia în anii ’90.

Volumul a apărut în 2006, în Georgia, intitulat ”Thoughts about the Past and the Future” (”Pikri tsarsulsa da momavalze”), în 2007 a fost publicat în Germania, sub un alt titlu ”When the Iron Curtain Fell. Meetings and Reminiscences”. A apărut și în rusă, sub același titlu în 2009. Volumul de memorii a fost tradus și în persană, în 2010. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata