Teleorman: Viaţa în câmp deschis pe timp de vară, sacrificul cultivatorilor pentru producţia de pepeni româneşti

Recompensa vine în urma unui sacrificiu. Așa se întâmplă în cazul cultivatorilor de pepeni din zona de sud a județului Teleorman care își sacrifică vara pentru a avea o cultură profitabilă. Zilele toride cu temperaturi de peste 35 de grade și nopțile răcoroase nu îi mai duc pe producătorii din zona Izvoarele cu gândul la concediu. Fiecare fenomen al naturii este luat în calcul ca un factor decisiv în coacerea pepenilor.

Familia Bancu este recunoscută în zonă pentru soiul bun al pepenilor, dar și pentru forța de muncă de care dau dovadă membrii în fiecare an în această perioadă. Pe DN 51 A, familia Bancu are practic al doilea domiciliu. Pentru Daniel Bancu, stâlpul familiei, în vârstă de 42 de ani, ziua începe cu mult înainte să se lumineze, iar noaptea se încheie când abia dacă mai zărești o mașină circulând pe drumul ce leagă Alexandria de Zimnicea.

Daniel Bancu este un producător complet. La drum își întâmpină trecătorii cu pepeni galbeni parfumați și pepeni verzi cu formă rotund ovală cu pulpă de culoare roșu intens și puține semințe. Dimensiunea pepenilor acoperă deseori suprafața cântarului. La o distanță de aproximativ 500 de metri, un alt membru al familiei veghează producția în lung și în lat cât e ziua de lungă. În aceste condiții, vara capătă altă dimensiune, iar truda se transformă în plăcere.

‘De zece ani a fost nevoie să ajung în stadiul acesta. Mie îmi place această ocupație. Am început prima dată fără picurare. La cuiburi se punea. Am văzut că a evoluat tehnologia cu picurare, dar totuși e greu. Toată treaba începe din primăvară. Punem la ghivece în solar, cu încălzire. Cam pe 10 martie se întâmplă procesul acesta. Plantăm solarii. Apoi plantăm pe câmp cu ajutorul oamenilor că nu putem singuri.

Punem picurare, folie dedesubt, formăm tunele. Eu am nevoie de 20 de oameni pentru trei hectare. Treaba o facem în două, trei zile, patru, de dimineața până seara. Anul acesta am întârziat puțin cu primii pepeni. În mod normal ar trebui să apară pe 15-20 iunie. Anul acesta a fost frig și este frig în continuare. Noaptea este frig. Nu sunt nopți călduroase. Noi ne mutăm în câmp de când plantăm să fie toate lucrurile pregătite. Deocamdată sunt părinții, bunicii, care mă ajută enorm. Și copilul mă ajută mult.

Am tot strictul necesar. Eu sunt aici la ora 5,30-6,00. Mi-e drag de tot ce am. Pepenii îi vindem la București, dar și în Teleorman, în piață. A fost o perioadă când am vândut la Ghencea în București și a fost bine, dar acum dacă am mărit suprafața nu pot să vând singur. Acum kilogramul de pepene galben ajunge undeva la 2 lei, 2,50 lei și un leu verdele. Eu aș vrea să accesez fonduri europene. De aici din câmp o să plec la toamnă. Aici am băgat 40.000-50.000 lei. Dacă este an bun, ar trebui să scot dublu”, a povestit Daniel Bancu.

În câmp deschis nu toate lucrurile merg conform planului. Lipsa apei înseamnă pentru producători o cheltuială substanțială și investiții mari în combustibil mai ales atunci când este secetă. Zilnic, tone de apă sunt transportate cu cisterna aproape de cultură.

‘Sunt la voia naturii. În zonă apa este adâncă. O fântână la noi costă cam 15.000 lei să o facem la 70 de metri și să avem apă continuu. Dacă nu am avut, nu am făcut. Așa mă costă enorm. Investesc în motorină, benzină. Vin cu apa din sat. Anul acesta ne-a mai ajutat ploaia. Ne confruntăm și cu pierderi din cauza dăunătorilor sau din cauza fenomenelor naturii. Anul trecut a fost grindină. Mi-a distrus tot, tot, tot. Toată lumea a fost în aceeași situație. Mi-a distrus și grâul și porumbul. Tot! Nu am cultura asigurată și nu am avut-o nici anul trecut”, a adăugat Daniel Bancu..

Ion Bancu este un alt membru al familiei responsabil cu supravegherea culturii. Vârsta înaintată nu îl împiedică să simtă picior de străin și urmă de dăunători în zonă. La 85 de ani, Ion Bancu este atent la orice detaliu în câmpul plin cu pepeni. Vuvuzela colorată este accesoriul său de bază la care nu renunță nici atunci când merge la pas prin bostană. Cu ajutorul acesteia, semnalele ajung mai repede la nepotul său, iar musafirii nepoftiți fac cale întoarsă.

‘Goarna o folosesc pentru semnalul nostru de aici și când vin ciorile. Ciorile sunt foarte periculoase. Și șoarecii sunt periculoși. E jale cu ei. Găuresc pepenii. Am încercat tot felul de metode să îi eliminăm. Am pus în pământ niște sticle găurite și ei când vin să bea apă, cad înăuntru și se îneacă. Dar nu e suficient. Sunt prea mulți în câmpul ăsta. Mi-e drag să stau aici în câmp. Îmi e drag să ajut băieții, copiii. Aici stau noaptea. Nu îmi este frică. Din mai până în septembrie stăm aici. Acesta este primul an când stau în câmp și sunt venit de patru, cinci zile. Nu pot să stau acasă fără să fac nimic. Vreau să ajut până se termină treaba. Pepenii galbeni dacă nu sunt culeși la timp, se duc. Ceilalți verzi sunt mai rezistenți. Ca să ai pepeni buni, trebuie să fii muncitor, să aduci apă la timp, să ai îngrășăminte. Faceți o socoteală câtă cheltuială este”, spune și Ion Bancu.

Pepenii românești presupun sacrificii, dar au savoare incomparabilă și sunt căutați de clienți. Drumul pepenilor de la răsad până la alegerea terenului, pregătirea acestuia, înființarea culturii, lucrările de îngrijire, combaterea dăunătorilor, recoltare și vânzare e unul foarte lung și necesită multă muncă din partea cultivatorilor. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Loading...
Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.