Casa Memorială Ion Creangă din Humuleşti, vizitată anual de peste 60.000 turişti

Peste 60.000 de turiști trec anual pragul Casei memoriale „Ion Creangă” din Humulești, muzeul fiind astfel unul dintre cele mai căutate obiective turistice din județul Neamț.

Casa memorială este situată pe strada care poartă acum numele marelui scriitor, chiar la intrarea în orașul Târgu Neamț dinspre Piatra Neamț și la intersecția cu drumul care merge spre zona Mănăstirilor Neamț, Secu, Sihăstria sau Petru Vodă.

La câteva sute de metri în lateralul casei se află ‘Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul, în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri’, după cum avea să rememoreze Ion Creangă în ‘Amintiri din copilărie’.

În curtea muzeului, înainte de a ajunge în fața singurei intrări în casă, poate fi văzută o expoziție cu obiecte vechi, de epocă, achiziționate din sat. Este vorba despre un plug din lemn tras de doi boi, o bancă lată, asemănătoare cu calul bălan unde era pedepsită Smărăndița Popii cu Sfântul Nicolae (biciul). Mai există și cioata lui Moș Chiorpec, ciubotarul care lucra curele sau opinci, o vârtelniță, o grapă veche din lemn, bataliile folosite la țesut dar și o păcurniță unde se punea păcura.

Locuința propriu-zisă are intrarea pe partea opusă a străzii, ca de altfel și curtea interioară. Căsuța este formată din trei încăperi: tinda (holul de la intrare), cămăruța pentru alimente, cu oblonul pe unde s-a urcat Nică în pod cu pupăza luată din tei, și camera mare.

Citeste si:  FMI vine pe 27 ianuarie la București pentru a treia evaluare a acordului cu România

Muzeul mai are doar o parte dintre lucrurile originale. Este vorba de partea de deasupra mesei rotunde, scăunelele, masa înaltă din mijlocul camerei, lada de zestre a mamei, icoanele, blidarul și strana din tindă. Se pare că strana a fost adusă de la biserica din sat, căci se spune ca la ea ar fi cântat Nică ‘Îngerul a strigat’, după ce s-a întors de la studii, din Broșteni și a reușit astfel să impresioneze fetele.

De asemenea, ștergarul de la icoane este un exponat cu valoare memorială, deoarece a fost cusut de Ileana, sora cea mică a scriitorului. Ceaslovul din cămară este din 1817, așadar se încadrează în categoria obiectelor autentice și de valoare. Toate aceste obiecte vor fi clasate în categoria tezaur sau fond și, alături de faima scriitorului și valoarea etnografică a casei, vor ajuta la propulsarea obiectivului turistic în categoria muzeelor de importanță națională’, a declarat muzeograful Rocsana Josanu.

Casa părintească a scriitorului a fost ridicată de bunicul său dinspre tată, Petrea Ciubotariul, undeva în jurul anului 1830. În 1835, odată cu căsătoria fiului său Ștefan cu Smaranda Creangă din Pipirig, tatăl i-a dat casa ca dar de nuntă.

Citeste si:  Casa memorială Ion Creangă din Humuleşti - leagănul amintirilor din copilărie

După stilul de construcție, locuința se încadrează în specificul caselor de munte de la începutul secolului 19. S-au folosit materiale din zonă, respectiv lemn și lut. Pereții sunt făcuți din bârne de brad așezate unele peste altele, apoi deasupra tencuială din lut amestecat cu paie iar la urmă un strat de var. La colțuri, bârnele se îmbină prin tehnica de construcție ‘coadă de rândunică’, ceea ce conferă o maximă securitate construcției.

De jur împrejurul pereților, pe trei laturi, se află o platformă joasă cu cadrul din aceleași bârne de brad și umplutură din lut, care se numește prispă. Ferestrele sunt pătrate, mici și pe vremuri erau înfundate cu piele din vezica porcilor. Ușa este de asemenea joasă, tot din lemn. Dimensiunile reduse ale geamurilor și ușilor, precum și așezarea casei, cu spatele către nord, au o explicație logică. Mai întâi, dinspre nord vine frigul, apoi, construcțiile din lemn păstrează mai mult căldura pe timpul iernii și răcoarea vara dacă au puține locuri decupate.

Acoperișul este făcut din draniță, fixată în cuie și piroane din lemn de tisă o esență lemnoasă foarte flexibilă. Este dispus în patru ape iar în partea din față e prevăzut cu o nișă pentru aerisire numită ‘ursoaică’. La sărbători, țăranii obișnuiau ca, în podul caselor, să facă afumători pentru carne și cârnați. Secretul rezistenței pereților în fața umezelii este modul de realizare a acoperișului. Marginea lui cade cam la un metru distanță de pereți, ca o căciulă care împiedică pătrunderea apei la lemnul din structură.

Citeste si:  Grecia a primit de la EFSF ultima tranşă din cei 50 miliarde de euro necesari recapitalizării sectorului bancar

În interior, se află trei încăperi, din care numai una era pentru locuit, celelalte două fiind tinda de la intrare, premergătoare holului de astăzi și o cămară de unde se intra în pod. Podeaua era peste tot lipită cu lut și acoperită cu țoale din lână lucrate în casă de mamă și surori.

Camera de locuit este spațioasă, dotată cu toate cele necesare traiului unei familii numeroase, opt copii și părinții. În partea stângă se află soba cu ‘stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei’, ‘prichiciul vetrei cel humăit de care mă țineam când începusem a merge copăcel’ și ‘cuptiorul pe care ne jucam noi băieții de-a mijoarca’.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata