Ziua naţională a Franţei

Franța, cu o suprafață totală de 675.417 kmp (locul 41 în lume; o cincime din teritoriul UE), din care, Metropola cuprinde 543.965 kmp și o populație de 65,7 milioane de locuitori, sărbătorește ziua națională la 14 iulie. Aceasta marchează aniversarea căderii Bastiliei (1789).

Situată în Vestul Europei, Franța are limite — Belgia, Luxemburg, Germania, Elveția, Italia, Monaco, Marea Mediterană, Spania, Andorra, Oceanul Atlantic și Canalul Mânecii.

Cea mai mare țară (ca suprafață) din Europa Occidentală, cu două fațade martime (Oceanul Atlantic și mările adiacente în Vest și Marea Mediterană în Sud Est), Franța are un relief variat.

Munții cuprind: Alpii Francezi, cu văi adânci și relief glaciar tipic (ghețari, lacuri, creste ascuțite, văi), cu altitudinea sub 3 000 m în Alpii Maritimi și peste 4 000 m în Alpii Savoiei (Mont Blanc 4 810 m, altitudinea maximă din țară), Munții Pirinei, în Sud-Vest, la granița cu Spania (altitudine maximă 3 404 m în Pic d’Aneto) și Munții Jura (altitudine maximă 1 723 m) și Vosgi (altitudine maximă 1 424 m), mai scunzi și mai vechi, în Est, bine împăduriți. De asemenea, are regiuni colinare și podișuri — Ardenii în Nord-Est, Masivul Armorican în Nord-Vest, Masivul Central, dominat de înălțimi vulcanice (Puy de Dome 1 465 m, Puy de Sancy 1 886 m), în partea central-sudică, precum bazine și culoare depresionare (bazinul Parisului, al Acvitaniei, culoarul Rhonului, câmpia Alsaciei) și câmpii litorale (Languedoc, Roussillon, Gascogne).

Clima este temperat-oceanică, cu precipitații mai bogate în Vest și în munții înalți (peste 1 000mm/an) și mediteraneană (precipitații 500 mm/an) pe litoralul sudic, unde vânturile reci, precum mistralul și tramontanul, pot compromite recoltele de citrice. Rețeaua hidrografică este densă, legată printr-un sistem de canale (4 600 km) și orientată spre Oceanul Atlantic (Seine, Loire, Garonne, Moselle, Rhin) și spre Marea Mediterană (Rhone). Peste 1/4 din teritoriu este acoperit de păduri temperate (stejar, fag, conifere). Fauna este relativ bogată, există șase Parcuri Naționale în Alpi și Pirinei, și peste 100 de rezervații ce protejează elemente rare din floră și faună, inclusiv animale aclimatizate, precum muflonul, cerbul sika (japonez), capra neagră ș.a.

Potrivit informațiilor MAE, Republica Franceză este alcătuită din 27 de regiuni și 101 departamente: Metropola (Franța continentală), divizată în 22 de regiuni și 96 departamente; 5 regiuni/departamente de peste mări (DOM): Guadelupa, Martinica, Guyana franceză, Mayotte, La Réunion; 5 colectivități de peste mări: Polinezia franceză, Wallis-et-Futuna, Saint-Pierre-et-Miquelon, Saint-Barthélémy, Saint-Martin; 1 colectivitate sui-generis: Noua Caledonie; 1 teritoriu de peste mări: Teritoriile australe și antarctice franceze (TAAF); 1 insulă în Oceanul Pacific: Insula Clipperton; Insulele din Oceanul Indian.

Capitala Franței este Paris, iar principalele orașe: Marseille, Lyon, Toulouse, Nice, Nantes, Strasbourg, Montpellier, Bordeaux, Lille, Rennes.

Teritoriul francez a fost locuit, în preistorie, de o populație celtică (francii și galii), fiind colonizat, parțial, de greci (sudul Franței) și, în cea mai mare parte, de romani, sub împăratul Cesar (după bătălia de la Luteția, 53 î.Hr.). În Evul Mediu, Franța a fost o monarhie centralistă, sub diferite dinastii, ultima fiind cea a familiei de Bourbon. Ludovic al XVI-lea, a fost ultimul rege al Franței, decapitat în timpul Revoluției Franceze de la 1879. Ulterior, în special, odată cu Napoleon Bonaparte, Franța a devenit una dintre marile puteri europene, jucând un rol important în definirea Europei, prin sistemul tratatelor de la Versailles, după Primul Război Mondial. În 1958, generalul Charles de Gaulle proclamă a V-a Republică Franceză, cu puteri sporite pentru Președinte. Președinții celei de-a V-a Republici Franceze sunt: Charles de Gaulle (1959-1969), Georges Pompidou (1969-1974), Valéry Giscard d’Estaing (1974-1981), François Mitterrand (1981-1995), Jacques Chirac (1995-2007), Nicolas Sarkozy (2007-2012), François Hollande (din 2012).

Franța este stat fondator al Uniunii Europene, Consiliului Europei și NATO, ONU, membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU. Face parte din Organizația Internațională a Francofoniei, G8 și G20.

Franța este republică prezidențială (conform Constituției din 1958). Șeful statului, președintele Republicii este François Hollande (din 2012). Următoarele alegeri sunt prevăzute pentru 2017. Președintele statului este ales prin vot universal direct pentru un mandat de 5 ani. El numește prim-ministrul, prezidează Consiliul de Miniștri, promulgă legi, este șeful armatei și stabilește orientările de politică externă. Beneficiază de puteri excepționale, în caz de criză politică sau economică gravă. Poate dizolva Adunarea Națională.

Primul ministru este Manuel Valls, numit de președinte la 31 martie 2014 (vot de încredere al Adunării Naționale, la 8 aprilie 2014). Ministrul afacerilor externe este Laurent Fabius, numit la 2 aprilie 2014.

Partidul de guvernământ este Partidul Socialist, care a câștigat alegerile legislative din 10-17 iunie 2012. Parlamentul este bicameral, compus din Adunarea Națională (577 de deputați, aleși pentru cinci ani) și Senatul Republicii (348 de senatori, aleși pentru șase ani).

Strategia de guvernare economică a Franței urmează, în prezent, 3 linii principale: scăderea deficitului bugetar și a datoriei publice; realizarea de reforme structurale, astfel încât să fie încurajată competitivitatea, iar balanța comercială să fie echilibrată; coerența cu politicile europene.

Principalele ramuri industriale: industria constructoare de mașini, chimică, automobile, metalurgie, avioane, aparate electronice, textile, produse alimentare, turism. Principalii parteneri comerciali: (la import) Germania, Belgia, Italia, Olanda, Spania, Marea Britanie, SUA, China; (la export) Germania, Italia, Spania, Belgia, Marea Britanie, SUA, Olanda.

Franța este unul dintre principalii membrii fondatori ai UE, în 1952, și membru al zonei Euro. La 14 iunie 1985, Franța a fost unul dintre cei cinci membri semnatari ai acordului de constituire ai Spațiului Schengen (Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg). Contribuția Franței la bugetul comunitar este de 17,6% (21,917 miliarde euro), fiind al doilea stat contributor net, după Germania. Este al treilea beneficiar al cheltuielilor bugetare ale UE (10,1%; 13,2 miliarde euro), după Polonia și Spania (situația în 2011). Domeniile de interes pentru Franța în cadrul UE sunt agricultura, pescuitul, securitatea alimentară, securitatea maritimă, domeniul fiscal, mediul (reducerea poluării aerului), securitatea nucleară, drepturile omului/egalitatea șanselor, protecția socială, justiție și afaceri interne (migrație ilegală și trafic de persoane).

Franța este stat membru al ONU, OSCE, OCDE, NATO. A deținut președinția G20. Este principalul contributor și promotor al acțiunii Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF).

Loading...
Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.