Planetele cu mai mulţi nori au o probabilitate mai mare de a găzdui viaţa

13

Cu cât este mai mare numărul norilor din atmosfera unei planete telurice, cu atât este mai mare posibilitatea să apară și să se dezvolte viață pe acea planetă. Afirmația este valabilă în cazul în care planeta, fiind mai aproape de steaua mamă, are o temperatură prea ridicată pentru a permite existența vieții, iar norii determină o răcire care face posibilă dezvoltarea organismelor vii, conform unui nou studiu realizat la Universitatea din Chicago, informează SPACE.com.

Această concluzie este valabilă pentru multe dintre planetele din afara sistemului nostru solar, exoplanete. Astronomii au confirmat existența a peste 1.700 de exoplanete în ultimii 20 de ani, iar în curând se așteaptă confirmarea altor câtorva mii. Dintre acestea, cea mai mare probabilitate de a avea viață o au cele aflate în așa-numita „zonă de aur” — distanța față de steaua în jurul căreia gravitează care permite ca apa să fie în stare lichidă (la o distanța prea mare, apa îngheață, iar la o distanță prea mică, se evaporă).

Distanța dintre planetă și steaua sa mamă reprezintă însă doar unul dintre factorii care controlează cât de multă energie solară ajunge la suprafața planetei. Un alt factor ține de prezența norilor în atmosfera respectivei planete. Norii acționează ca un scut, care reflectă lumina stelară și contribuie astfel la răcirea semnificativă a planetei.

Citeste si:  Planeta Marte, la cea mai mică distanţă de Pământ

Pe Pământ, norii se formează atunci când căldura solară provoacă evaporarea apei. Vaporii de apă se ridică în atmosferă, unde se răcesc și se condensează rezultând norii, care sunt formați fie din picături de apă, fie din cristale de gheață.

Cercetătorii susțin că în atmosfera planetelor care se rotesc în jurul propriei axe mai încet decât Pământul se pot forma straturi de nori care să reflecte o mare parte din energia stelară și să mențină habitate asemănătoare celor terestre, chiar dacă aceste planete se află mai aproape de steaua lor decât este Pământul față de Soare.

Prezența norilor în atmosfera unei planete este determinată de dinamica atmosferică. Această dinamică este determinată, la rândul ei, de viteza cu care se învârte respectiva planetă în jurul propriei axe. Spre exemplu, cu cât o planetă se învârte mai încet, cu atât zilele și nopțile de la suprafața sa sunt mai lungi. Un prim efect direct este că diferența de temperatură dintre zi și noapte crește, ceea ce produce un dinamism sporit în atmosferă.

În plus, atunci când o planetă se învârte, ea antrenează și masele atmosferice de la suprafața sa — așa-numitul efect Coriolis care influențează cât de puternice sunt vânturile și uraganele.

Citeste si:  TOP ŞTIINŢĂ: Principalele titluri din domeniu anunţate în octombrie

Cu cât o planetă se învârte mai rapid, cu atât mai puternic este efectul Coriolis, iar atmosfera se va separa în benzi multiple care se învârt în paralel cu ecuatorul planetei. Dinamica atmosferică din cadrul acestor benzi este diferită. Cu cât o planetă se învârte mai încet, cu atât mai slab este efectul Coriolis, iar atmosfera va fi mai puțin divizată.

Pentru a studia efectele vitezei de rotație a planetei asupra ospitalității pentru viață, cercetătorii au apelat la niște modele tridimensionale ale circulației atmosferice pe niște planete simulate pe calculator — planete cu aceași masă și diametru ca Pământul, dar care se rotesc în jurul propriei axe cu viteze cuprinse între dublul vitezei de rotație a Terrei până la a 365-a parte din viteza Pământului. Respectivele planete primeau, în cadrul simulării, o cantitate suplimentară de energie față de planeta noastră (până la 2,5 ori mai mult).

De exemplu, o planetă cu o viteză de rotație de 100 de ori mai mică decât a Pământului poate găzdui viață chiar dacă se află mult mai aproape de steaua mamă decât este Terra față de Soare. Astfel de planete pot oferi condiții pentru apariția și dezvoltarea vieții în condiții climatice similare celor terestre, chiar dacă primesc de două ori mai multă energie stelară decât Pământul.

Citeste si:  Melania Trump, fostul manechin sloven care ar putea deveni prima doamnă a SUA

În cazul unei planete cu viteză mică de rotație, partea planetei care este îndreptată spre steaua mamă — așa-numitul „punct substelar” — este încălzită timp îndelungat, condiții în care aerul cald se ridică din acest punct. „Norii tind să se formeze în locurile în care aerul se ridică pentru că aerul cald și umed este răcit la altitudini mai mari, ceea ce conduce la condensare”, conform coautorului acestui studiu, Dorian Abbot, geofizician la Universitatea din Chicago.

În absența unui efect Coriolis puternic, care să rupă circulația atmosferică în benzi distincte, în atmosfera acestor planete se formează mai mulți nori. În punctul substelar, planeta este protejată de un scut de nori care este prezent mai mult de 90% din timp, reflectând o cantitate semnificativă de energie înapoi în cosmos, conform lui Abbot.

Concluziile acestui studiu urmează să fie verificate și prin alte modele computerizate. Rezultatele studiului au fost publicate în revista Astrophysical Journal Letters. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata