Notă introductivă: ca să înţelegeţi mai bine contextul în care a avut loc schimbarea numelui de ţigan în acela de rom, lucru care a generat (aşa cum era de aşteptat!!!) o confuzie totală în afara ţării între români şi ţigani, este important de menţionat că în acel moment România îl avea ca ministru de externe pe evreul Petre Roman. Sub patronajul lui, proiectul lui George Soros, americanul evreu de origine maghiară, s-a concretizat, cu consecinţe dezastruoase pentru imaginea românilor în toată lumea, românii fiind asimilaţi astăzi de foarte mulţi străini cu romii, iar România fiind percepută la nivel internaţional ca ‘Țara ţiganilor”! Dacă privim la originea etnică a principalilor actori, ne-am putea gândi oare la faptul că exact asta s-a urmărit? Să nu uităm că l-am avut timp de 10 ani preşedinte pe Ion Iliescu, despre care Mădălin Voicu spunea că „are rădăcini ţigăneşti”… Cam multe coincidenţe!
Introducerea cuvântului rom/rrom în loc de ţigan şi crearea ambiguităţii lexicale – mai ales la nivel internaţional – roma/roman cu limba romani – romanes/romaneste, cu o concluzie „firească“ – România egal ţara romilor, a fost aplicată românilor imediat după 1990, în cadrul unui program complex dezvoltat de Fundaţia Sörös, cu sprijinul unor membri trecători ai Guvernelor de la Bucureşti.
O primă dispută a fost legată de cuvântul „romi“ – cu un singur „r“ -, românii fiind prostiţi apoi că acesta va fi înlocuit cu „rromi“, o altă formulă care doar a sporit debandada lexicală. Este de amintit că în anii 1995 limba cu care Sörös vroia să înlocuiască oficial ţigăneasca primise numele de „romalli“, formă care nici nu se putea declina şi care a fost înlocuită ulterior cu „romani“ şi varianta „rromani“. Apoi, pentru a se apropia de scopurile reale, a fost inventat numele de „romanes“.
Confuzia este generală, inclusiv la nivelele academice şi, mai ales, ale autorităţilor din ţările afectate de valul de imigraţie şi/sau infracţionalitate ţigănească: rom/roma/român cu limba romanes/româneşte, comunitatea Romă cu ţara… România.
Apoi, cu concursul direct al lui Petre Roman, pe atunci ministru de Externe, s-a realizat oficializarea în cadrul instituţiilor de stat a denumirilor rom/rrom/român, cu titlu obligatoriu, deşi la nivel european avem doar simple recomandări în acest sens, venite din partea Consiliului Europei şi nu a Uniunii Europene.
În acelaşi timp, confuzia rom-român pe plan european a dus până la situaţii ridicole. Astfel, o delegaţie oficială a fost împiedicată să intre într-un stat UE, înainte de aderare, pentru că pe paşaport prescurtarea ţării noastre era ROM.
Acest fapt l-a determinat în 2002 pe secretarul de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor de la acea dată, Ion Antonescu, să solicite primului-ministru schimbarea prescurtării, cel puţin în paşapoartele noastre, ceea ce s-a şi îndeplinit, de atunci aceasta fiind ROU, pe criteriul apartenenţei la spaţiul francofonic. Însă acest lucru nu se poate realiza în toate domeniile. În multe alte nomenclatoare străine prescurtarea fiind şi azi aceeaşi: ROM.