15 ani de la eclipsa totală de Soare

18

Eclipsa totală de Soare, ultima din secolul al XX-lea și al mileniului al doilea a avut loc la 11 august 1999. Bucureștiul a fost singura capitală europeană situată exact pe linia centrală a benzii de totalitate (zona de maximum la ora 14:07, ora locală), care a mai cuprins și alte orașe importante din România, printre care Arad, Timișoara, Râmnicu Vâlcea, Mangalia.

Eclipsa a fost considerată, din mai multe puncte de vedere, Eclipsa secolului. Aceasta a făcut parte din categoria Eclipselor totale de Soare. Teritoriul țării noastre a fost cuprins de eclipsa totală, orașul București fiind singura capitală europeană situată exact pe linia centrală a benzii de totalitate.

Fenomenul a început în nordul Oceanului Atlantic, la 700 km est de New York și 300 km sud de Noua Scoție, la răsăritul soarelui. După ce a traversat Atlanticul, a ajuns în sud-vestul Angliei. Peste canalul Mânecii, eclipsa a intrat pe continentul european, evitând Parisul, ce a rămas la 30 kilometri în sudul fâșiei. După sudul Luxemburgului și al Germaniei, a traversat zona centrală a Austriei și Ungariei, ocolind capitalele acestor state și ajungând, prin nordul Serbiei, pe teritoriul românesc.

Citeste si:  Fostul preşedinte al CJ Buzău, Cristinel Bîgiu, condamnat la cinci ani şi două luni de închisoare cu executare

După traversarea României, fâșia de umbră a lunii a măturat nord-estul Bulgariei și Marea Neagră, tăind ulterior, pe diagonală, Turcia, trecând cam la 150 de km nord de Ankara. După trecerea Mării Negre, banda de totalitate s-a îngustat, străbătând nord-vestul Siriei, Irakul, Iranul, sudul Pakistanului și India centrală. Traiectoria umbrei lunii a părăsit Terra undeva în golful Bengal, la apusul soarelui.

Pe teritoriul românesc s-a produs și cea mai mare acoperire a soarelui, de 103%, adică umbra lunii a acoperit o zonă puțin mai întinsă decât discul soarelui; tot aici a fost și cea mai mare înălțime a soarelui — 59 grade; ora optimă a fost ora 14 și 4 minute; durata maximă a totalității — perioada de întuneric total — 2 minute și 23 de secunde; tot la noi s-a manifestat și cea mai mare lățime a benzii de totalitate, adică 112 kilometri. Munții Parâng și Retezat au asigurat cele mai mari înălțimi de pe care s-a putut observa eclipsa; la Mangalia probabilitatea de cer senin a fost de 83%, la cote asemănătoare fiind și pentru București, Arad și Timișoara. Umbra lunii a străbătut suprafața Terrei pe o lungime de 14 000 de kilometri, în 3 ore și 7 minute.

Citeste si:  Ce sunt stelele căzătoare şi cum apar aceste fenomene astronomice

La penultima Eclipsa totală de soare, vizibilă de pe teritoriul țării noastre, care a avut loc la 15 februarie 1961 și a cărei bandă de totalitate a străbătut teritoriul României pe direcția Zimnicea, Constanța trecând și prin București, nu a putut fi observată de populație și nici chiar de către astronomii profesioniști, datorită condițiilor meteorologice nefavorabile.

Vremea proastă nu a permis observarea coroanei solare. S-a întunecat și nu s-a putut realiza decât cronometrarea timpului de totalitate. Următoarea eclipsă totală de soare vizibilă de pe teritoriul țării noastre va avea loc în anul 2236. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata