Epoca brâncovenească – şcoala de zugravi şi pietrari

24

Mănăstirea Hurezi

Afirmarea majoră a arhitecturii brâncovenești a dus la dezvoltarea sculpturii în piatră și a picturii religioase.

În această perioadă, școala de zugravi și pietrari a funcționat cu cei mai pricepuți meșteri autohtoni, cărora li s-au alăturat și meșteri străini. Un italian, Pesena Levin, pietrar, care a lucrat la Mănăstirea de la Brâncoveni (aici a și murit, în timpul unei epidemii, fiind înmormântat în cimitirul din sat); Miro, pietrarul din Orient; Vucașin Caragea, dalmat sau grec, care a lucrat la Hurez, unde zugrav principal era Constantinos, toți aceștia, în afară de lucrul executat de mâna lor, au contribuit la pregătirea meșterilor români care au dat strălucire stilului brâncovenesc.

Școala a funcționat mai întâi la Hurez, la sfârșitul secolului al XVII-lea. Cum complexul monastic de la Hurez reclama mult lucru artistic — între altele, biserica era prevăzută cu fresce exterioare — s-a simțit nevoia organizării acestei școli chiar acolo. Astfel, acest complex monastic alcătuit, în afară de biserică, de alte patru monumente: paraclisul, bolnița și două schituri, a devenit un important centru artistic, o adevărată școală de pictură și sculptură, a cărei influență s-a resimțit până târziu în toată Țara Românească.

Citeste si:  Complexul brâncovenesc Râmnicu Sărat, secole de istorie zbuciumată

Maestrul echipei de zugravi era Constantinos, pictorul Curții lui Șerban Vodă. Lui i se datorează, printre altele, și pictarea Bisericii Doamnei (1683) din Capitală. După încheierea lucrului la Hurez, aceeași echipă, a fost trimisă de către voievod la Târgoviște, unde a pictat biserica Curții domnești (1698).

Una din trăsăturile specifice ale picturii din această epocă este tratarea unei decorații florale, asemenea ornamenticii manuscriselor, a tipăriturilor sau viziunii populare, cu culori vii, în spațiile libere dintre fresce.

Departe de stilul bizantin al picturii din secolele XIV-XVI, pictorii epocii brâncovenești manifestă tendința de a crea un nou stil, în sensul umanizării tuturor figurilor de sfinți sau al tratării portretelor într-o manieră realistă, care exprimă chiar conținuturi sufletești, ca în portretul lui Constantin Brâncoveanu din naosul Mănăstirii Hurez sau în portretele murale ale tuturor membrilor familiei voievodului, operă a lui Constantinos și a ucenicilor lui. Se mai păstrează doar un hieratism compozițional, în sensul că bărbații sunt pictați într-o parte a tabloului, femeile în cealaltă, iar la mijloc ctitorii, voievodul și doamna lui sau boierul cu jupâneasa, care țin în mână chivotul mănăstirii.

Citeste si:  Judeţul Olt: scurt istoric

Încă din timpul domniei lui Șerban Vodă Cantacuzino crește simțitor numărul zugravilor și al iconarilor locali. Ei introduc în arta lor elemente laicizante, evidente mai ales în tratarea portretului, a peisajului și chiar în unele compoziții religioase. O excepție o reprezintă Nicolae zugravul, binecunoscut iconar brâncovenesc, în ale cărui icoane, în tempera, pe lemn, domină influența bizantină, a figurilor prelungi, serafice, ce ies în relief pe un fond de aur.

Pictura din epoca brâncovenească este dominată de stilul lui Pârvu Mutu. El este, alături de Constantinos, al doilea mare pictor din Țara Românească, de la sfârșitul secolului al XVII-lea.

Citeste si:  Înscrierile la ASE se fac în perioada 15 - 18 iulie

Opera sa se caracterizează prin accentuarea trăsăturilor laice, prin sensul realist al tablourilor votive și autoportretelor. Folosind o gamă cromatică bogată, artistul definește figurile în primul rând prin desenul sintetic, cu mare putere de evocare.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata