Judeţul Vâlcea: scurt istoric

Cercetări efectuate la Bugiulești (azi comuna Tetoiu) au dus la descoperirea unui important depozit fosilifer villafranchian (începutul Cuaternarului), cuprinzând oase sparte, oase folosite ca măciuci, străpungătoare, răzuitoare, precum și câteva fragmente de oase ale unui hominid.

Uneltele din os și pietrele necioplite folosite de acești hominizi, care își procurau hrana din vânătoare, sunt asemănătoare celor descoperite la Olduvai, în sudul Africii, și au o vechime de aproape 2.000.000 de ani.

Din paleoliticul mijlociu și superior datează materiale descoperite în așezările de la Olanu, Drăgoești, Bârsești, Căzănești, iar din neolitic — materiale descoperite la Râureni, Ocnița, Govora etc. Descoperiri arheologice din epoca bronzului au fost făcute în arealele localităților Bunești, Vlădești, Govora, Costești ș.a., iar din epoca fierului — la Copăcelu, Ocnița, Govora, Costești, Râureni, Brezoi ș.a. În comuna Costești, satul Ferigele, a fost descoperit un cimitir de incinerație din prima epocă a fierului (sec. VI-IV îHr.).

În așezările de la Govora sat și Ocnița, în apropiere de vechea salină, au fost descoperite urmele așezării unei întinse comunități tracice. Din această perioadă datează și primele mărturii (unelte) privind exploatarea sării pentru nevoile proprii și pentru schimburile cu alte triburi.

Există numeroase dovezi referitoare la evoluția civilizației geto-dacice pe aceste teritorii între secolele IV î.Hr.—I d.Hr., precum complexele cetăților și așezărilor dacice de la Ocnița, Ocnele Mari, Roești, Stolniceni, Drăgășani, Râureni, Vaideeni etc. La Ocnița a fost descoperit un complex de așezări civile, cetăți cu palisadă, turnuri de pază, ateliere și gropi pentru păstrarea proviziilor. Uneltele de fier sunt și ele numeroase, atestând practicarea feluritelor meșteșuguri, a agriculturii și creșterii vitelor. În perimetrul actualei localități Ocnița se afla cetatea dacică Buridava, centru militar, politic, religios și economic foarte important, menționat de geograful grec Ptolemeu în secolul II d.Hr.

Citeste si:  Ministerul Muncii: 45.252 de dosare de recalculare a pensiilor sunt întârziate unele și până la 6 luni

Civilizația dacilor din zona Ocnița — Ocnele Mari și din alte localități a cunoscut influența romană cu mult înainte de cucerirea Daciei (106 d.Hr.), aici fiind create mai înainte premisele romanizării.

Lucrările arheologice conduse de cunoscutul istoric Dumitru Berciu au dus la descoperiri importante, printre care o mască de bronz, lucrată într-un atelier local la sfârșitul secolului I î.Hr., în perioada regelui Burebista (82-44 î.Hr.), descoperită la Ocnița.

După cucerirea Daciei de către romani aceste ținuturi au fost împânzite cu numeroase castre romane de-a lungul limesului alutan construit în timpul împăratului Hadrian, printre care Pons Vetus (azi Câineni), Castra Traiana (Sânbotin), Buridava (Ocnița), Rusidava (Drăgășani). Așezarea civilă a Buridavei s-a extins în lungul drumului roman al Oltului în secolele II-III d.Hr., descoperirile de aici oferind indicii despre organizarea militară a Daciei și pătrunderea armatei romane pe Olt, în Transilvania.

Citeste si:  Mănăstirea Mamu - renaşterea unei ctitorii brâncoveneşti pe care regimul comunist a dorit-o sanatoriu

Castrele și orașele romane au favorizat procesul de romanizare. După 106 d.Hr. bogatele saline de aici au fost exploatate de romani. Locuirea pe aceste meleaguri a continuat și după retragerea romană (271/275). Într-un document din 1233 se vorbește despre Țara Loviștei de pe stânga Oltului.

Renumita Diplomă a Cavalerilor Ioaniți, din anul 1247, furnizează date prețioase cu privire la evoluția societății feudale românești. Sunt menționate aici formațiuni politice — cnezatele conduse de Ioan și Farcaș (în dreapta Oltului, cel de-al doilea în Vâlcea) și voievodatele lui Litovoi și Seneslau — , aspecte din viața economică și socială (sunt amintiți acei ‘majores terrae’ (nobili), precum și ‘rustici’ (țărănimea).

Lupta de la Posada (9-12 noiembrie 1330), în care oastea Țării Românești, condusă de Basarab I (c.1310-1352), a învins-o pe cea a regelui ungar Carol Robert de Anjou, suzeranul său, a consfințit independența Țării Românești față de Coroana Ungariei.

Din a doua jumătate a secolului al XIV-lea sunt amintite documentar mai multe localități vâlcene, printre care Râmnicu Vâlcea (1370), Ocnele Mari (1373), Călimănești (1386) ș.a. Râmnicul este menționat pentru prima dată într-un hrisov al lui Mircea cel Bătrân (1386-1418) din 20 mai 1388, prin care domnul dăruia Coziei ”și moara de la Râmnic care au miluit Dan Voevod”. Numele ‘Vâlcea’ apare într-un hrisov din 8 ianuarie 1392 al lui Mircea cel Bătrân, în care se specifică faptul că Mânăstirea Cozia capătă de la domn albinăritul județului Vâlcea (prima mențiune documentară despre județul Vâlcea).

Citeste si:  Sava (SRI): Instituţii din România sunt ţinta unui atac cibernetic de anvergură

Tot de acum își fac apariția târgurile, se dezvoltă schimburile și morăritul — ocupație tradițională pe aceste meleaguri în toată perioada Evului Mediu. Renumita salină de la Ocnele Mari ajunge una dintre cele mai importante mine din Țara Românească, despre care avea să scrie mai târziu și călătorul Paul de Alep.

Unii voievozi au acordat o deosebită atenție acestor locuri. Matei Basarab a înființat la Râmnic o moară de hârtie și a adus o tipografie la Govora, unde începe seria tipăriturilor în limba română. El a fost ctitorul Arnotei și adesea oaspetele orașului Râmnic.

Constantin Brâncoveanu este ctitorul complexului Hurezi, monument unic al artei medievale românești. El a organizat aici una dintre cele mai mari și importante biblioteci din acea perioadă. Prin aducerea eruditului cărturar Antim Ivireanul ca Episcop al Râmnicului, orașul a devenit un însemnat centru cultural, iar începând din 1705 aici s-a desfășurat o rodnică activitate tipografică.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata