Alfred Hitchock – „Marele meu noroc în viaţă a fost să fiu o persoană fricoasă”

„Norocul este totul. Marele meu noroc în viață a fost să fiu o persoană fricoasă. Sunt fericit că sunt un laș pentru că un erou nu poate face filme bune când vine vorba de suspans” declara marele regizor Alfred Hitchcock.

Născut la 13 august 1899, la Leytonstone, Londra, Marea Britanie, a regizat peste 50 de filme trecând prin toate erele cinematografiei fiind considerat unul dintre regizorii cu cea mai mare influență asupra posterității.

Și-a început cariera de regizor în Regatul Unit, în 1922, și abia din 1939 a început să lucreze în Statele Unite ale Americii. A locuit împreună cu familia sa în Scotts Valley, California (1940-1972).

Șase dintre filmele regizate de el au fost nominalizate la Premiile Oscar și anume ”Rebecca” în 1941, ”Suspicion” în 1942, ”Lifeboat” în 1945, ”Spellbound” în 1946, ”Rear Window” în 1955 și ”Psycho” în 1960. Filmele sale au ajuns celebre pentru originalitate și mai ales pentru suspansul provocat.

Citeste si:  Calota unui craniu de Homo sapiens, veche de 55.000 de ani, descoperită într-o grotă din Isreal

A crescut într-o familie săracă. Părinții săi, William și Emma erau partizanii unei educații stricte catolice. Educația și aspectul său fizic nefericit au făcut, ca de mic copil, să fie timid și rușinos, lucru ce l-a urmărit toată viața sa. La vârsta de 7 ani a fost dat la colegiul iezuit St. Ignatius din Londra, unde domnea un regim foarte sever. Pe când avea vreo 5 ani, tatăl l-a pedepsit într-un mod foarte original, trimițându-l cu un bilețel la o circă de poliție locală.

Polițistul a citit biletul scris de domnul William Hitchcock și l-a închis într-o celulă pe copilul ”neastâmpărat” pentru câteva minute. Tot restul vieții, Hitchcock s-a temut de polițiști și, din această cauză, n-a condus niciodată mașina.

Hitchcock era pasionat de călătorii. Cum însă familia sa nu avea mijloacele financiare pentru a pleca în concedii, Hitchcock citea mersul trenurilor, memorând orarul sosirilor, și-și petrecea timpul admirând intrarea și plecarea trenurilor din gară. Se spune că nu învăța pe de rost numai mersul trenurilor, ci și pe cel al navelor care soseau și plecau din port. Era fascinat de locomotivele cu aburi, susținând că singurele trenuri adevărate erau cele cu locomotive cu aburi și că, spre dezamăgirea sa, motorul diesel a privat omenirea de un anumit element dramatic.

Citeste si:  Filmele mute regizate de Alfred Hitchcock revin la viaţă

Pentru el, locomotivele cu aburi erau o manifestare dramatică a furiei și ferocității, pe când motoarele diesel erau întruchiparea calmului gentlemanului britanic, chiar și când zburau la viteze năucitoare. Căile ferate și locomotivele cu aburi, frecvente în filmele sale, probabil reprezintă o expresie a amintirilor și experiențele prin care a trecut. După moartea tatălui său a abandonat colegiul, pentru a studia ingineria și navigația. După absolvire a început să lucreze la Compania Telegrafică Hanley.

Regizorul britanic a fost mereu un admirator înfocat al lui Charles Dickens și Edgar Allan Poe și un îndrăgostit de cinema, mai ales după ce a văzut ”nașterea unei națiuni” de David Wark Griffith. În 1920 făcea afișe diverselor filme mute ce erau vizionate în Famous Players Lasky. Această muncă ocazională a pus stăpânire pe el puțin câte puțin și tânărul Hitchcock a început să fie pasionat de lumea cinematografiei și să participe ca monteur, regizor artistic și scenarist în filmele lui Donald Crisp și Hugh Ford.

Citeste si:  A fost adoptată legea privind votul prin corespondenţă

În această companie a cunoscut-o pe Alma Reville care, muncea ca monteuză și cu care urma să se căsătorească în 1926. Alma a fost regizor secund și scenaristă la numeroase filmele ale soțului său. Hitchcock suferea din cauza obezității sale și era convins că nici o femeie nu-l va iubi vreodată. Când s-a căsătorit, la 27 de ani, n-a mai avut ochi decât pentru soția sa.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata