Horezu – loc al valorilor spirituale ale vâlcenilor

30

Județul Vâlcea este, prin două mari entități spirituale, singurul din sudul României aflat pe lista UNESCO. Ambele se află în zona Horezu, în vestul județului, într-un loc care de fapt circumscrie valorile spirituale ale vâlcenilor – biserica și olăritul, respectiv Mănăstirea Hurezi și ceramica de Horezu.

„Depresiunea Horezu este un conglomerat de așezări păstorești la bază, unde tradiția creșterii animalelor s-a îmbinat cu tradiția prelucrării lemnului și a pământului prin olărit. Bărbătești, Pietrari, Vaideeni, Costești, Tomșani, Măldărești, Slătioara sunt comune aflate în jurul orașului domnesc Horezu și care se deosebesc de restul localităților prin casele mari cu un etaj, cu fânețe, livezi de meri și pruni, dar cel mai important lucru, au acel pridvor moștenire arhitectonică de la Mănăstirea Hurezi”, declară prof. Florin Epure, directorul Direcției pentru Cultură Vâlcea.

Citeste si:  După 300 de ani, rămăşiţele lui Constantin Brâncoveanu s-au întors la Mănăstirea Hurezi

Mănăstirea Hurezi este, până în prezent, singurul monument istoric înscris individual pe lista patrimoniului cultural mondial (în 1993, la a 17-a sesiune a „World Heritage Comunitee” — Cartagena, Columbia) și deocamdată singurul din sud-estul țării. Celelalte obiective trecute pe listele UNESCO sunt formate din mai multe monumente istorice grupate sub o anumită categorie, precum cele opt biserici pictate din nordul Moldovei, la care se adaugă Mănăstirea Sucevița în 2010; cele șapte biserici săsești fortificate din Transilvania; cele opt biserici de lemn din Maramureș; cele șase fortărețe antice dacice din Munții Orăștiei; Centrul istoric al Sighișoarei, care este un ansamblu urban medieval.

Citeste si:  Mănăstirea Brâncoveanu - un adevărat monument al credinţei ortodoxe

Construită ca necropolă domnească de domnitorul martir Constantin Brâncoveanu, între anii 1690 și 1709 (când ultima componentă terminată este biblioteca), Mănăstirea Hurezi este o capodoperă a stilului brâncovenesc, „cunoscută pentru puritatea și echilibrul ei arhitectural, bogăția detaliilor sale sculpturale, modul în care sunt tratate compozițiile religioase, portretele sale votive și lucrările sale decorative pictate. Școala de pictură murală și de icoane înființată la mănăstire în secolul al XVIII-lea a fost renumită în întreaga regiune balcanică„, potrivit prezentării făcute pe site-ul UNESCO „World Heritage Centre”.

Incinta principală are în centru Biserica mare, pe latura de nord corpul etajat al chiliilor cu portice pe coloane, pe latura de sud, turnul clopotniță, care este și turn de poartă, Palatul Domnesc care, în prezent, găzduiește colecția muzeală, biblioteca și încăperile arhierești, iar pe latura de vest, ca elemente principale, trapeza, deasupra căreia se ridică paraclisul „Nașterea Maicii Domnului” și Foișorul lui Dionisie (adăugat de Dionisie Bălăcescu în 1753).

Citeste si:  Sedesa şi Euro Construct au câştigat licitaţia anului - reabilitarea Teatrului Naţional Bucureşti

Ansamblului îi sunt integrate, pe cele patru puncte cardinale: la est, Biserica-Bolniță „Adormirea Maicii Domnului”, construită de Maria Brâncoveanu; la nord, Schitul „Sfinții Apostoli”, construit de Constantin, fiul domnitorului, ajutat de Ioan de la Hurezi, starețul mănăstirii; la vest, Schitul „Sfântul Ștefan”, construit de beizadea Ștefan; la sud, Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, construită de Ioan de la Hurezi.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata