Castelul de la Lăpuşna – perlă regală şi loc de întrunire a liderilor comunişti din Estul Europei

66

O poveste neștiută a Castelului Regal de la Lăpușna din județul Mureș – adevărată perlă regală, dar și loc de întrunire a liderilor comuniști din Estul Europei în timpul lui Nicolae Ceaușescu – a ieșit la iveală în timpul cercetării documentelor din arhive, după ce un moștenitor al fostului rege Carol al II-lea a revendicat proprietatea în instanță, la mult timp după ce SC GRAND SA Târgu Mureș l-a obținut de la statul român în urma privatizării.

Castelul Lăpușna, situat în Munții Gurghiului la o altitudine de 815 metri, în comuna Ibănești, la 70 kilometri de Târgu Mureș, a fost ridicat între anii 1925-1926, însă a fost finalizat și decorat abia în 1933, și a aparținut regilor României Ferdinand și Carol al II-lea.

În perioada în care Nicolae Ceaușescu s-a aflat la conducerea statului, Castelul de la Lăpușna a devenit castel de vânătoare, iar la acesta au poposit nume mari ale politicii internaționale, cum ar fi Nikita Sergheevici Hrușciov, secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (1953-1964), Todor Jivkov Hristov, președinte al Bulgariei și lider al Partidului Comunist din Bulgaria (1954-1989) sau Iosip Broz Tito, fostul președinte al Iugoslaviei (1953-1980).

Actualii proprietari, care l-au cumpărat în urma privatizării, au păstrat noblețea regală a castelului, cu o arhitectură autentic românească, incluzându-l și în circuitul turistic, iar odăile locuite cândva doar de regi, regine, nobili sau de politicieni de rang înalt, pot adăposti acum orice turist interesat.

Faptul că membrii Casei Regale a României se deplasau des la Lăpușna este demonstrat și de vizitele efectuate de aceștia la instituții culturale din Târgu Mureș, iar una dintre ‘urme’ este semnătura Regelui Mihai din data de 26 septembrie 1931, pe când acesta avea doar 10 ani, în Cartea de Aur a Bibliotecii Județene Mureș.

Citeste si:  Peste 370.000 de români au votat în străinătate, până sâmbătă, la ora 22.00

Castelul de la Lăpușna nu a fost revendicat de familia regală a României, așa cum s-a întâmplat în cazul Castelului Peleș, Castelului Săvârșin etc. Ulterior, prin anul 2006, Paul Philippe al României a solicitat în instanță restituirea Castelului regal și domeniului de la Lăpușna, în baza Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. În anul 2006, Paul Philippe a cerut Judecătoriei Reghin să constate „caracterul abuziv al naționalizării castelului și domeniului de vânătoare de la Lăpușna” și să anuleze titlurile de proprietate ale reprezentanților statului român, care și l-au însușit în 1948 și apoi l-au înstrăinat, prin privatizare, către SC GRAND SA Târgu Mureș.

În acțiunea de revendicare deschisă în 2006 de prințul Paul se arată că acel castel a aparținut regelui Carol al II-lea, bunicul său: ‘Așa cum arată și actele depuse la dosar, tatăl meu, Mircea Gregorie de Hohenzollern (Lambrino) fiind fiul legitim al acestuia și succesor în cotă legală de 37,5% (…) În același timp, Elena Lupescu, în calitate de soție supraviețuitoare a fostului rege Carol al II-lea, este succesoare cu o cotă legală de 25%. La decesul acesteia, prin testament a fost instituită unica și universala moștenitoare Monique Urdarianu, de la care subsemnatul am cumpărat drepturile succesorale’, se arată în acțiunea din 2006 a lui Paul Philippe de România.

Citeste si:  Kafka salută Carpaţii: România şi libertatea artei

În 2012, Tribunalul Mureș a respins pretențiile lui Paul Philippe, însă sentința a fost desființată de Curtea de Apel Târgu Mureș, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare. Dosarul este acum din nou pe rolul Tribunalului Mureș. Potrivit întâmpinării depuse la dosarul de pe rolul Tribunalului Mureș de către Direcția Silvică Mureș, contravaloarea pretențiilor prințului Paul se ridică la 10.198.929,64 lei, pentru castel și pentru domeniul de peste 44.000 de metri pătrați.

Complexul de la Lăpușna este situat într-un cadru natural de basm, în mijlocul unei păduri de brad, este format dintr-un castel compus din șase corpuri de clădire cu 23 de camere, o casă de vânătoare cu 12 camere și teren forestier de peste 4 hectare.

Până la finalizarea procesului, firma deținătoare a Castelului își continuă activitatea turistică, însă a stopat orice investiție din cauza litigiului.

Pentru a-și asigura apărarea în instanță, Claudia Pescar, administratorul SC GRAND SA, a spus că a scos din Arhivele Naționale o serie de documente din care reiese că acest castel nu a fost naționalizat în 1948 de către statul român, ci a fost pus sub sechestru pentru recuperarea pagubelor produse statului de Regele Carol al II-lea încă din anul 1940.

‘Pentru recuperarea pagubelor provocate statului român de către ex-regele Carol al II-lea, Guvernul României instituie sechestru în cursul anului 1940, mai întâi asupra conturilor bancare, acțiunilor și tuturor bunurilor mobiliare deținute de către acesta. Sumele neacoperind decât o mică parte a prejudiciului cauzat, în data de 12 noiembrie 1940 a fost promulgat Decretul Lege 3767/1940 (30 august 1940), publicat în M.O.266/12 noiembrie 1940, prin care s-a dispus punerea sub sechestru, a tuturor bunurilor imobiliare aparținând fostului Rege Carol a II-lea și Casei Regale. Prin ‘deciziunile’ nr.158384/13 noiembrie 1940 și 173231/18 decembrie 1940 au fost numiți administratori de sechestru pentru toate aceste imobile. În cazul Castelului Lăpușna, funcția de administrator sechestru îi revenea lui Popescu Ioan, fost primar al Reghinului. Dar tot în anul 1940, după Dictatul de la Viena, cea mai mare parte din Transilvania, inclusiv Lăpușna au fost trecute în proprietatea statului ungar (prin ordonanța 1440/1940), transfer de proprietate evidențiat în C.F. a Castelului, în data de 24 martie 1941. Astfel, în Arhivele Naționale ale României și ale Ungariei se află o succesiune de documente — în mod special corespondența între Ministerul Regal Ungar al Apărării Naționale, administratorul de sechestru al Castelului Lăpușna și Guvernul României. Din această corespondență reiese faptul că toate demersurile pentru recuperarea dreptului de proprietate de către statul român au fost făcute de către miniștri ai României și în numele ‘Guvernului Român, ca apărător al intereselor oricărui cetățean român”, a spus Claudia Pescar, citând documente de arhivă.

Citeste si:  Ultimul mister al regimului Ceauşescu
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata