Meşteşugurile tradiţionale, păstrate sau reînviate în tot mai multe familii din Harghita

Meșteșugurile tradiționale, moștenite de la părinți și bunici, sunt păstrate sau reînviate în tot mai multe familii harghitene, care doresc să transmită mai departe tradiția olăritului, a sculpturii în lemn, a țesăturilor sau a împletiturilor din pănușe și nuiele.

În fiecare sat din Harghita pot fi întâlniți meșteșugari care fie fac acest lucru din pasiune, fie pentru ei meșteșugul reprezintă un mod de viață.

Unul dintre cei mai cunoscuți olari din zona Ciuc, Vitos Laszlo, realizează ceramică naturală tradițională din lut rezistent la temperaturi foarte înalte, în culorile roșu și negru.

Vitos Laszlo are 64 de ani, este din Miercurea Ciuc și practică acest meșteșug de aproape 50 de ani. S-a îndreptat către olărit pentru că părinții nu aveau posibilitatea să-l susțină financiar pentru a urma un liceu și i-a plăcut atât de mult încât a căutat permanent modalități de a realiza modele noi și de a fi cu un pas înaintea celorlalți. A urmat liceul la seral, a citit cărți despre olărit, a vizitat muzee și s-a documentat permanent, pentru că el crede că această meserie are permanent noi provocări. Cele mai cunoscute vase realizate în întreprinderea lui Vitos Laszlo sunt cele romane, dar și oalele de sarmale sau cele pentru ouă

Vasele rotunde se obțin manual, cu ajutorul roții olarului, iar cele asimetrice prin turnare, finisajul și restul lucrărilor fiind efectuate manual. Ceramica Vitos are puține ornamente, dar frumusețea sa simplă este admirată acum în întreaga lume.

Citeste si:  Ultimii olari care se luptă pentru păstrarea tradiţiei ceramicii din Lungeşti

Fiecare vas realizat sub îndrumarea permanentă a lui Vitos Laszlo se vinde însoțit de instrucțiuni de folosire și de o carte de bucate, toate preparatele fiind încercate în bucătăria familiei. Olarul din Miercurea Ciuc este extrem de modest și când îl întrebi dacă este mândru de ceea ce a realizat, spune că cea mai mare bucuria a lui este că oamenii sunt mulțumiți și că de-a lungul vremii a fost răsplătit pentru munca sa.

„Încerc să salvez acest meșteșug și să duc mai departe tradiția pentru că ea nu trebuie să se piardă. Și în tot ceea ce am realizat am pus suflet, așa cum trebuie să se întâmple în orice meșteșug”, spune Vitos Laszlo, care este ajutat de soție și de cele două fiice și este convins că meșteșugul său va fi transmis generațiilor viitoare. Cunoscutul olar din Miercurea Ciuc are o nemulțumire, la fel ca mulți alți meșteșugari din județ, aceea că produsele lor au început să fie falsificate și se vând la prețuri mult mai mici.

Nu departe de casa olarului din Miercurea Ciuc se află atelierul lui Szekely Csaba, un meșter care realizează porți secuiești de peste 35 de ani. Mereu vesel și comunicativ, Szekely Csaba spune că s-a întâlnit cu acest meșteșug atunci când s-a căsătorit și în cotețul de porci al socrului său a găsit o legătură de scule de sculptat, salvate de la Școala Populară de Artă din Șumuleu-Ciuc, înainte de începerea celui de-Al Doilea Război Mondial.

Citeste si:  Ninsori abundente şi circulaţie îngreunată în judeţul Harghita

Pentru că era interesat de acest meșteșug, Szekely Csaba s-a înscris la Școala populară de Artă din Miercurea Ciuc și s-a orientat către dulgherie, iar în 1980, la 23 ani, a realizat prima poartă secuiască, pe care i-a făcut-o cadou socrului său.

De atunci a realizat peste 50 de porți de intrare mici și cinci porți de dimensiuni mari și spune că o poartă este „cartea de vizită a proprietarului” și reprezintă „o instituție”, pentru că „desparte o comunitate mică de una mai mare”. În plus, în funcție de felul în care este realizată și de motivele ornamentale prezente, poarta transmite un mesaj și pentru înaintași, pentru că ea poate rezista „cel puțin trei vieți omenești”.

La o poartă mică, Szekely Csaba lucrează aproximativ trei luni, iar pentru a finaliza una mare are nevoie de jumătate de an. În ultima vreme îl ajută și fiica sa, abolventă de Arte, care lucrează la partea ornamentală a porții și atunci timpul de finalizare a lucrării se reduce cu o lună. Cea mai dragă lucrare, la care a muncit nouă luni, impresionează prin dimensiune, are o lungime de aproape zece metri, o înălțime de peste șapte metri și o greutate de 4,8 tone și a fost montată la intrarea într-un cimitir dintr-un oraș din Ungaria.

Citeste si:  Raportul MCV va fi adoptat şi prezentat miercuri de Comisia Europeană

Cea mai mare nemulțumire a lui Szekely Csaba este că tinerii nu mai sunt atât de interesați de acest meșteșug, ci preferă să plece în străinătate, pentru a obține bani mulți într-un timp scurt și susține că tradiția se transmite, cu precădere, în familie.

Și familia Balint, din Odorheiu Secuiesc, păstrează și promovează un obicei învățat de la bunici, împletiturile de pănușe. Julia Balint a făcut prima împletitură de pănușe când era în clasa a IV-a, dar tehnica pe care o folosește acum a învățat-o de la soacră și de la soțul său. Acum, toată familia, inclusiv cei trei copii, duce mai departe acest meșteșug.

Pentru a obține materia primă, familia Balint cultivă, în fiecare an, un hectar și jumătate de porumb, și realizează din pănușe diverse obiecte, cum ar fi coșuri, cutii, suporturi pentru linguri, păpuși și chiar bijuterii, care sunt apreciate de clienții dornici să cumpere produse realizate din materiale naturale.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata