Cărtărescu: Pentru mine, lucrul cel mai important nu e literatura, ci puterea de a te bucura de viaţă

Cel mai important lucru pentru scriitorul Mircea Cărtărescu îl constituie puterea de a te bucura de viață și nu neapărat literatura. Autorul „Orbitor-ului” mărturisește, într-un interviu acordat AGERPRES, că a decis să iasă din izolarea auto-impusă timp de doi ani, perioadă în care s-a dedicat scrierii unui nou roman, pe care speră să-l încheie în următoarele șase luni, și că va participa la toate festivalurile naționale unde este invitat.

El a spus că patru traduceri ale variantei în proză a „Levant-ului” sunt deja încheiate, două ediții urmând să apară anul acesta în Spania și în Franța, iar anul viitor alte două în Suedia și în Germania. Scriitorul are în lucru și o culegere din proza sa scurtă și o antologie de versuri, pe care speră să le publice primăvara anului viitor.

Cărtărescu a precizat că nu va mai scrie articole politice, din cauză că „după evenimentele din iulie 2012” a simțit că „presa politică, din acel moment dramatic, și-a pierdut importanța, că nu mai are puterea să influențeze în bine destinul politic național”.

 

AGERPRES: Mărturiseați că nu mai scrieți presă angajată. Cum ați luat această decizie?

Mircea Cărtărescu: După evenimentele din iulie 2012, m-am hotărât să nu mai scriu articole politice pentru că am simțit că presa politică, din acel moment dramatic, și-a pierdut importanța, că nu mai are puterea să influențeze în bine — cum am crezut întotdeauna — destinul politic național. Deci am simțit că nu mai pot fi eficient, că nu mai pot fi producător de opinie.

De aceea, și din alte motive, motivul principal fiind acela că voiam să scriu o carte foarte grea, m-am oprit din orice altă activitate, nu numai din scrierea de articole politice. M-am izolat — zona în care locuiesc este în afara orașului, într-un loc foarte liniștit — și de doi ani și ceva am început să scriu iarăși ca înainte. Am reînceput să scriu literatură, foarte așezat și foarte serios, iar acum sunt spre sfârșitul unei cărți care, sper eu, va fi importantă pentru mine. Abia aștept s-o termin. Mai am nevoie, știu eu, de șase până la opt luni ca s-o pot încheia.

Citeste si:  Legea prin care armele în sistemul penitenciar se utilizează numai ca ultimă alternativă, promulgată

 

AGERPRES: E un roman? Proză scurtă?

Mircea Cărtărescu: Nu, n-aș putea să spun ce este. Firește, totul este roman în ziua de astăzi. Până la urmă cea mai bună definiție a romanului este o carte de peste 60.000 de cuvinte.

Ca să vă răspund: nu e chiar un roman, este un fel de autobiografie ficțională care, însă, s-a lungit mult peste ce aș fi crezut eu că va fi. O carte masivă, de aproximativ 700-800 de pagini, și care sper că va fi primită în aceeași linie cu cărțile mele „serioase” — „Nostalgia”, „Levantul” și „Orbitor”. În orice caz, oricum ar fi, chiar dacă nu se va ridica la acest nivel, eu sunt foarte mulțumit că am scris-o. Subiectiv, ea mă mulțumește, e o carte pe care am vrut s-o fac, care trebuia făcută și pe care am făcut-o cu puterile mai mari sau mai mici pe care le am în acest moment. Asta mi-a ocupat ultimii trei ani și am de lucru pentru încă unul. Sper s-o pot publica în toamna viitoare, cam pe vremea asta.

 

AGERPRES: Care este activitatea publică a lui Mircea Cărtărescu? V-am văzut participant activ la evenimente editoriale în țară și în străinătate. Ce carte vi se mai traduce?

Mircea Cărtărescu: În toamna asta sunt mai multe evenimente care mă interesează direct, în primul rând încheierea trilogiei „Orbitor” în Germania prin publicarea volumului III la editura Paul Zsolnay din Austria, ocazie cu care voi face un turneu de 10 zile în Germania, Austria și Elveția, adică în spațiul de limbă germană.

Citeste si:  Mircea Cărtărescu, nominalizat la Premio Strega Europeo 2016

Apoi, proiectul meu cel mai drag este împrăștierea în lume a „Levantului”, pe care l-am crezut întotdeauna intraductibil. Însă acum un an mi-am transcris „Levantul” în proză, pentru ca el să poată fi tradus mai ușor în alte limbi. Am deja patru traduceri încheiate. Anul acesta vor apărea două ediții din „Levantul”, în Spania și în Franța, iar anul viitor vor apărea alte două, în Suedia și în Germania. Sper să urmeze și altele.

Și, cum vă spun, pentru că această izolare nu mi-a făcut bine psihologic, am luat hotărârea să accept de-acum încolo participarea la toate festivalurile naționale unde sunt invitat. Voi merge la FILIT, în Iași, la Sibiu, la Sf. Gheorghe, la Alba Iulia etc. Pentru că, să vă spun sincer, mi-e dor de colegii mei scriitori, pe care nu i-am mai văzut aproape deloc în ultima vreme și mi-e dor de puțină agitație, de puțină recăpătare a sensului vieții, a plăcerii de a trăi.

 

AGERPRES: La Gaudeamus vă așteptăm cu ceva?

Mircea Cărtărescu: Acum, în toamnă, nu cred că voi avea ceva. Nici nu cred că e sănătos să publici în fiecare an. Mi-am putut permite doi ani fără publicare de cărți, dar la anul, pe lângă „Anomaliile mele”, aș vrea să-mi fac o culegere de proză scurtă. Este un vis de-al meu mai vechi. Și, poate, și o culegere de versuri. Știți că versurile, fiind scoase în tiraje mici, dispar ușor. Așa că, din când în când, e necesară o antologare a lor pentru ca ele să rămână prezente în spațiul public.

 

AGERPRES: Mai visează Mircea Cărtărescu la Premiul Nobel?

Mircea Cărtărescu: N-am visat niciodată la Premiul Nobel. Ca să visezi la Premiul Nobel trebuie să ai ceva strâmb așezat în minte. Acest premiu este un dar uriaș și aleatoriu pe care nimeni, nici cei mai mari scriitori ai lumii, nu se așteaptă să-l primească în această viață. Gândiți-vă că în fiecare an se dă unui singur scriitor. Asta înseamnă că în 25 de ani de acum încolo îl vor lua doar 25 din cei un milion de autori profesioniști câți există în lume. Am mai spus-o: să fii considerat demn de Premiul Nobel este o mare onoare și un lucru extraordinar pe care îl visează orice scriitor.

Citeste si:  Eugen Barbu, scriitorul pentru care cartea era un "glonţ scăpat din puşcă"

Să-l iei cu adevărat e însă doar un mare noroc. Nimeni nu-l are deja „în buzunar”, nimeni nu poate prevedea cine-l va lua anul acesta sau în anii următori. Singurul indiciu credibil, deși neoficial, este lista Ladbrokes (n.r. companie britanică de pariuri, fondată în 1886 și lider mondial pe piața de profil), alcătuită judicios și profesional dar, repet, fără legătură cu listele comitetului Nobel. Eu sunt foarte fericit că în ultimii trei ani am fost pe această listă și că, în acest moment, mă aflu pe locul 9 pentru 2014. Pentru mine, deocamdată, e suficient. Nu mă gândesc mai departe.

 

AGERPRES: Mai are timp Mircea Cărtărescu pentru a fi pur și simplu Mircea, în viața de zi cu zi? Ne puteți devoala un Mircea pământean, să zicem?

Mircea Cărtărescu: Am 58 de ani și nu știu cât (și mai ales ce) mi se va mai da de trăit. Lucrul cel mai important pentru mine, de aceea, nu mai e neapărat literatura, ci puterea de a mă bucura de viață. Am încercat, în ultima vreme, să-mi revizuiesc viața, să-mi restructurez prioritățile ca să pot trăi din plin anii sau deceniile care urmează. La această vârstă, depresia este demonul cel mai greu de-nfruntat. Să simți mai departe frumusețea vieții, bucuria și unicitatea ei devine un lucru rar și prețios, un mare noroc pe care nu-l are oricine. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata