Carnea de pui ”nestresat”, o afacere profitabilă pentru micul fermier: Creşterea găinilor în sistem ”free-range” este pe val în Europa, iar în România, înfiinţarea unei ferme se poate face cu doar 6.000 de euro

146

Afacerea cu pui crescuţi în aer liber, cu acces permanent la verdeaţă, a înflorit în vestul Europei în ultimii ani, iar cererea pentru carnea provenind de la fermele care au adoptat sistemul free-range sunt tot mai mari. În România, acest business este încă la faza de pionierat, dar promite să explodeze din toamnă, când Comisia Europeană ar putea obliga procesatorii să includă pe etichete şi modul în care a fost produsă carnea de pasăre, conform agrointel.ro.

Despre cum funcţionează în vestul Europei sistemul free-range am aflat de la Tamsin French, tânără fermieră din Marea Britanie, venită la Bucureşti în cadrul unei campanii pentru etichetarea corectă a cărnii de pasăre.

”Familia mea deţinea o fermă de vaci de lapte, dar când piaţa laptelui a început să scârţâie, părinţii mei au luat decizia de a înfiinţa o fermă de găini şi pui crescuţi free-range. Asta se întâmpla în 1998-1999 şi ştiu că nu am fost singurii fermieri din zona noastră – Devon, care s-au reprofilat. Astăzi creştem circa 22.000 de pui şi găini şi suntem o fermă medie, după standardele britanice”, povesteşte Tansim French pentru Agrointeligenţa.

Privind în urmă, Tamsin este sunt convinsă că înfiinţarea unei ferme de păsări a fost o decizie înţeleaptă, la fel şi sistemul pentru care a optat familia sa. În ultimii 10 ani, crescătoriile free-range au cunoscut un boom în Marea Britanie, crescând odată cu cererea şi vânzarea de ouă şi de carne de la găini care au acces la aer curat şi verdeaţă. ”În zona noastră sunt mai multe ferme de pui free-range şi există şi o asociaţie a noastră, a producătorilor de ouă şi de carne de pui free-range”, mai spune Franch.

Citeste si:  Mai mult de 10% din populaţia adultă a României a dezvoltat, în 2013, o idee antreprenorială

Tânăra subliniază că sistemul free-range este foarte bine reglementat în Marea Britanie şi, deşi nu este dificil de implementat, presupune mai multe cheltuieli decât ceea ce la noi în România numim ”pui de ţară”.

  • Condiţiile minime pentru fermele în sistem free-range:

– Găinile şi puii trebuie să aibă acces permament în aer liber, exceptând situaţiile impuse de autorităţile veterinare;

– Spaţiul deschis aflat la dispoziţia păsărilor trebuie să fie acoperit de verdeaţă şi nu poate fi folosit pentru alte activităţi agricole, exceptând livezile, zonele împădurite sau păşunile, cu condiţia ca această ultimă opţiune să fie autorizată de autorităţile competente;

– În privinţa densităţii păsărilor din fermă, se impune un minimum de patru metri pătraţi alocaţi pentru fiecare găină în parte deci, extinzând calculul, se pot creşte cel mult 2500 de găini pe un hectar de pajişte. În condiţiile în care pentru fiecare găină sunt disponibili cel puţin 10 mp şi dacă se practică o rotaţie, găinile având acces liber în întreg spaţiul pe durata de viaţă a efectivului, fiecare îngrăditură trebuie să asigure cel puţin 2,5 mp/găină;

Citeste si:  Vâlcea: Povestea Colegiului Forestier - cum a ajuns un penitenciar comunist să fie un liceu frumos

– Spaţiile exterioare nu trebuie să se întindă dincolo de o rază de 150 de metri de la trapa de ieşire din clădirea cea mai apropiată; cu toate acestea, se autorizează o extindere de până la 350 metri de la trapa de ieşire din clădirea cea mai apropiată, cu condiţia să fie repartizate uniform, pe toată suprafaţa spaţiului exterior, în sensul acestei dispuneri, un număr suficient de adăposturi şi jgheaburi, adică cel puţin patru adăposturi pe un hectar. (Ordinul transpune Directiva Consiliului 1999/74/CE ce stabileşte standardele minime pentru protecţia găinilor ouătoare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 203 din 3 august 1999, cu modificările şi completările ulterioare)

  • Carnea are preţ dublu faţă de puii crescuţi intensiv

Tamsin French vorbeşte deschis şi despre o relaţie foarte bună pe care crescătorii din Devon o au cu procesatorii, aflaţi la doar două mile de ferma familiei French. Puii pleacă spre sacrificare când ating greutatea medie de 2,14 kilograme în viu şi contractele sunt negociate periodic, la nivel de asociaţie în aşa fel încât crescătorii au siguranţa că tot ce produc va fi cumpărat de procesator şi va ajunge în magazine.

Citeste si:  Venitul anual al mafiei îl depăşeşte pe cel al Uniunii Europene

”Puii free-range trăiesc mai mult pentru că făcând mişcare, având acces la aer curat, iau mai încet în greutate, dar carnea şi ouăle sunt mai bgate în nutrienţi. Din acest motiv şi preţurile cu care se vinde carnea lor în magazine sunt mai mari, aproape duble faţă de carnea de la păsările crescute în sistemul intensiv”, explică Tamsin.

În ciuda preţului mai mare, britanicii preferă să cumpere carne de pui free-range atât pentru că vor o hrană mai sănătoasă şi mai gustoasă, dar şi pentru că se gândesc că păsările nu au fost chinuite şi s-au bucurat de o viaţă bună, în aer liber. De altfel, situaţia vânzărilor la carnea de pui se repetă şi în cazul ouălelor. Aici lucrurile sunt deja clare şi consumatorii ştiu că ouăle de la găinile free-range sunt marcate cu cifra 1, în timp ce pe coaja celor produse de păsări crescute în baterii se aplică cifra 3.

Citește și
1 Comentariu
  1. Nelutu spune

    Mai nenorocitilor,dar de limba romana ati uitat?Ce sa inteleaga un taran care ar vrea sa se apuce de crescut un numar mare de gaini cind citeste „free range”?Nu exista echivalent in limba romana?De ce stilciti limba romana?Daca va sunt asa de dragi englezismele,mutati-va naibii in Anglia,lasati romanii sa-si pastreze nealterat modul de exprimare!

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata