PASTILA DE LIMBĂ. În „Am ajuns pe centru, iubi. Nu vii şi tu? Bem un suc, mâncăm o prăji” se aude ecoul mahalelei

E greu de crezut că un cuvânt compus din doar două litere, o amărâtă de prepoziţie, în fond, poate fi folosit necorespunzător. Și totuşi, aşa stau lucrurile. Oricât ar părea de ciudat, bietul „pe” se trezeşte întrebuinţat în construcţii şi în formulări unde nu-i este locul, notează digi24.ro.

În mod normal, aşa ceva n-ar trebui să se petreacă. „Pe” nu e genul de cuvânt care se pretează confuziilor şi n-are nimic derutant sau complicat în alcătuire. Rostul lui ţine în general de spaţialitate, de amplasament, de loc, poziţie sau cum vreţi să-i spuneţi: „Pune glastra pe bufet, te rog”. Sau „Cuvertura stă întinsă pe pat”. Sau „Sică a lăsat banii pe masă şi-a plecat”.

Sigur, există destule cazuri când „pe” iese din logica spaţialităţii. Un exemplu este formula „pe mâine”, folosită în loc de „ne vedem mâine”. Un altul este ricoşeul argotic „pe felie” – poate că ţineţi minte reclama pe care-o făcea un fotbalist unor mezeluri sub deviza „Fii pe felie cu Adi Ilie”. Nu mai vorbesc de acuzativul cu prepoziţie „pe care” (cartea pe care am citit-o, filmul pe care l-am văzut, politicienii pe care i-am ales), căruia îi voi dedica o pastilă separată peste două-trei săptămâni.

Citeste si:  Havrileţ (ANRE): Preţul gazelor nu va creşte; este posibilă o majorare la energia termică furnizată consumatorilor casnici racordaţi la sistemul centralizat

Există, din păcate, şi cazuri când firescul şi corectitudinea exprimării sunt avariate de formulări inepte chiar şi în ceea ce-l priveşte pe amărâtul de „pe”. În formulările acestea se aude, pentru cine are urechea exersată, ecoul mahalalei. În plus, ele dau contur unei imposibilităţi spaţiale. Aşa se întâmplă în cazul expresiei „m-am dus pe oraş”, unde emiţătorul dă impresia că ia forma unui nor care tocmai s-a întins deasupra unei aşezări peste care ameninţă să se scuture. Fireşte, forma corectă este „m-am dus în oraş”.

La rigoare, este acceptat şi „la oraş”, mai cu seamă pentru semnalarea diferenţei dintre mediul urban şi cel rural.

Exemplu: „Nu i-a mai plăcut la ţară şi a decis să se mute la oraş”.

În orice caz însă, n-ai voie să spui „m-am dus pe oraş” dacă ţii cât de cât la tine şi la limba în care te exprimi.

Citeste si:  160.000 de români nu au carte de identitate

Rudă bună cu „m-am dus pe oraş” este „m-am dus pe centru”, expresie care degajă aceleaşi noxe ale ţăţismului frazeologic. Mi-e greu să cred că n-aţi auzit pe nimeni anunţându-şi interlocutorul văzut sau invizibil: „Am ajuns pe centru, iubi”. Eventual formulând o invitaţie mieroasă: „Hai, nu vii şi tu pe centru? Bem un suc, mâncăm o prăji”. Iată aici o altă meteahnă – retezarea cuvintelor – despre care vom vorbi pe îndelete la un moment dat. Bineînţeles, varianta corectă este „am ajuns în centru” sau „nu vii şi tu în centru?”.

Dar zona în care proasta folosire a lui „pe” atinge apogeul este zona transportului public. Din câte mi-am dat seama, doar metroul, vaporul şi funicularul au scăpat deocamdată de prezenţa „pe”-ului în locul prepoziţiei „în”. Celelalte, fie ele trenuri, autobuze sau chiar avioane, suportă această vecinătate suspectă fără să i se poată împotrivi.

Iată câteva exemple:

– „Ți-am pus un pacheţel cu mâncare ca să ai la tine pe tren”. Nu poţi deduce decât că, nemaigăsind bilet, pasagerul alege o deplasare în condiţii de risc, mai cu seamă la trecerea prin tuneluri.

Citeste si:  Guvernul amână până în 2014 plata unor drepturi obţinute de bugetari în instanţă

– „Gata, dragă, am ajuns la autogară şi-am prins ultima cursă spre Teiuş. Da, tu, sunt pe autobuz, ce, nu mai auzi bine?”. Parcă-l vezi pe împricinat instalându-se deasupra călătorilor convenţionali, în aer liber, şi rugându-se să intre soarele în nori, măcar un pic.

– „Mi-am cumpărat o carte din aeroport ca să am ce citi pe avion”. Aici e deja nevoie de un curaj de care fac dovadă doar oamenii excepţionali ai planetei, din categoria Jet Li sau Jason Statham, eventual Harrison Ford cel de-acum treizeci de ani.

Mai e nevoie să prezentăm şi variantele corecte? Iată-le, pentru orice eventualitate: „Ți-am pus un pacheţel cu mâncare ca să ai la tine în tren”; „Sunt în autobuz, ce, nu mai auzi bine?”; şi „Mi-am cumpărat o carte din aeroport ca să am ce citi în avion”.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata