- Palatul Cantacuzino — Pașcanu — Waldenburg reunește romantism și știință
În satul Lilieci, comuna Hemeiuși, la 8 km de municipiul Bacău, în mijlocul unui important Parc dendrologic, se află un edificiu elegant, cunoscut în epoca în care a fost construit, anii 1864 — 1867, sub numele de ”Palatul roșu”, de la culoarea cărămizii netencuite folosite la ridicarea zidurilor.
Edificiul este compus din parter, etaj și parțial demisol, prezentând ”elemente, în structură și decor, aparținând eclectismului Europei Occidentale de sec. XIX”, spune arhitectul băcăuan Doru Anghel.
”Întâlnim, astfel, o împletire de elemente gotice, baroce (turn, fronton, ancadramente la ferestre) cu elemente de factură orientală cum ar fi intrarea laterală având coloane și capiteluri bogat decorate, elemente de decor pe fațadă”, a precizat arhitectul.
Palatul a aparținut familiilor, înrudite prin alianță, Costache Pașcanu, vistiernic al Moldovei, și Grigore Cantacuzino. Lucia Cantacuzino Pașcanu, proprietara ereditară a acestui edificiu, s-a căsătorit cu un principe de Schonburg — Waldenburg din familia lui Wilhelm Cuceritorul. Cei doi s-au stabilit în ”Palatul roșu” din Hemeiuș, unde l-au avut invitat pe Cristian Adolf, absolvent al Academiei Forestiere din Essen, Germania. Acesta și-a dedicat o mare parte a vieții sale pentru a transforma moșia Hemeiuș într-un unicat. Specii rare de arbori și arbuști au fost aclimatizate, iar colecția de trandafiri a fost considerată una dintre cele mai valoroase din Europa.
Datorită valorii sale științifice, statul a rechiziționat în 1919 domeniul Hemeiuș, lăsând în proprietatea familiei Schonburg — Wandenburg — Cantacuzino doar palatul, din care, după 1944, prinții au fugit în străinătate.
De-a lungul timpului, conacul a suferit degradări, mai ales în urma seismelor din anii 1977 și 1999. Din anul 1955, atât palatul, cât și parcul devin proprietatea filialei Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS), respectiv Stațiunea de Cercetări Silvice Hemeiuș.
În anul 2000 filiala băcăuană a Romsilva inițiază un proiect de restaurare a palatului, dorind să-l transforme într-un edificiu destinat culturii, odată cu introducerea Parcului dendrologic și a fostelor grajduri într-un circuitul turistic permanent.
”Am pornit restaurarea după planurile inițiale, dar gândind ca spațiile generoase din incintă, complet distruse, să fie destinate concertelor camerale, expozițiilor de artă, manifestărilor științifice, inclusiv celei mai reprezentative expoziții cinegetice permanente cu trofee recoltate de-a lungul anilor de pasionați ai sportului vânătorii din pădurile zonei Văii Trotușului, foarte bogată în vânat de mare calitate”, spune inginerul Viorel Ghelase, directorul Romsilva Bacău.
Din păcate, după 2005, lucrările s-au sistat. În prezent, palatul se află în conservare, după ce s-a realizat o mare parte din finisajele exterioare, proprietarul ICAS nedispunând de fondurile necesare.
- Palatul Ghika din Comănești — o construcție ce poartă semnătura arhitectului Albert Galleron, cel care a conceput atât Ateneul Român, cât și clădirea BNR
Oameni îndrăzneți, înzestrați și cu darul cercetării ori spirit revoluționar, apărători ai culturii și dezvoltării economice, membrii familiei Ghika au marcat, prin prințul Dimitrie, și arealul zonei orașului Comănești. La comanda acestuia, arhitectul Albert Galleron, cel care a conceput ulterior planurile atât Ateneului Român, cât și clădirea Băncii Naționale, a gândit și finalizat în 1890 Palatul din Comănești.
Edificiul este amplasat într-un frumos parc, iar clădirea este alcătuită din două niveluri, realizate din cărămidă și piatră, în stilul Eclectismului vremii care domina spiritul Europei Occidentale la sfârșitul sec. XIX.
Fațada are spre nord un tun pe care se afla, inițial, blazonul familiei și un ceas distruse, din păcate, după anul 1946. Spre vest se află cea de-a doua fațadă a clădirii înzestrată cu un balcon care oferă o plăcută vedere a munților și a Văii Trotușului. Parterul se deschide cu un hol impresionant, în care se mai păstrează un șemineu de ceramică, iar pe perete sunt montate două capete mari de elan, trofee de vânătoare aduse de Nicolae D. Ghika, cât și o oglindă mare de Veneția.
Din acest hol se intră într-o cameră mare, având plafonul sprijinit pe coloane. Ferestrele luminoase deschid vederea spre munți, oferind și o superbă priveliște a parcului. Plafonul camerei este ornat cu stucaturi realizate cu ornamente florale. În această încăpere se mai află una dintre sobele de teracotă originale ale palatului și o bibliotecă, unde, în perioada interbelică, se organizau activități culturale, susținute de prințesa Ioana Ghika împreună cu tinerele localnice.
Accesul spre etaj este asigurat de o scară de lemn, frumos lucrată, care, datorită marii oglinzi, oferă ansamblului senzația de grandoare. Geamurile care luminează scara din lemn aveau vitralii care au fost distruse parțial după 1960.
Străjuită de două coloane masive care susțin loggia de la etaj, intrarea în palat se face pe scări de piatră cu terase pardosite tot cu piatră.
La îndemnul biologului Grigore Antipa, Dimitrie Ghika și fiul său Nicolae au făcut mai multe expediții în Africa și America de Nord, de unde au adus aproximativ 60 de specii de plante necunoscute până în acel moment, pe care le-au aclimatizat în parcul ce înconjoară clădirea ori le-au conservat, așezându-le, alături de trofeele cinegetice capturate în timpul unor vânători în zonă ori în expedițiile din țările exotice, într-un muzeu ad-hoc organizat în incinta reședinței lor din Comănești.
Sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial a însemnat și finalul strălucirii palatului. Potrivit localnicilor, proprietarii au încărcat într-o garnitură a unui tren staționat în gara din localitate, ce împrumuta din arhitectura palatului și care era legată printr-un tunel secret, obiectele de valoare pe care le aveau. Însă trenul nu a mai ajuns niciodată la destinație, iar bunuri de mare valoare au dispărut.
În anii comunismului, palatul a primit numeroase destinații, printre care centru de primire minori orfani de război, școală profesională, școală generală, sediu al Casei pionierului. Abia în anul 1979 au început lucrări de restaurare și amenajare, din 1989 funcționând ca Muzeu de Etnografie și Artă sub numele ”Dimitrie N. Ghika”.
Declarat monument istoric, Palatul Ghika din Comănești a făcut obiectul unui litigiu între autorități și urmașii familiei stabiliți în străinătate, care au revendicat domeniul.