Singuraticul de pe Măgura Caşinului, recordurile cinegetice şi Ochiul Huitoarei, toate în judeţul Bacău

Un chip de om săpat de natură în stâncă străjuiește, nu se știe de când, la cascada de pe Măgura Cașinului.L-a descoperit Sorin Ichim, profesor la Onești.

Foarte mândru de „descoperirea” sa după „ani buni de călătorii prin locuri puțin accesibile” de pe raza județului Bacău, el și-a botezat prietenul din piatră „Singuraticul”.

„Este un apelativ corect pentru că se află într-un loc izolat, stă solitar lângă cascadă, parcă ar fi de strajă în locul acela sălbatic”, explică informaticianul-călător opțiunea pentru acest nume atribuit neașteptatei sale descoperiri, ce speră că va constitui, în viitor, o atracție turistică.

Despre chipul în piatră săpat de vânt și ploaie locuitorii din zonă nu aflaseră decât din legende până la „expedițiile” profesorului Ichim.

„Singuraticul” se află la doar 20 de kilometri distanță de Onești, într-un loc rămas izolat, într-o pădure, în mare parte virgină, dar, după cum povestesc cei care au avut fericirea să meargă în zonă, de o frumusețe desprinsă parcă din basme.

Citeste si:  Premieră în triatlonul românesc: Prima junioară calificată la Campionatul Mondial

Una dintre aceste povești vorbește despre o tânără care, „pe vremea când haiducii se ascundeau în codrii seculari”, s-ar fi spânzurat din dragoste. Legenda mai spune că figura ei a rămas dăltuită în piatră, iar lacrimile i s-au transformat în cascadă.

Descoperirea făcută de profesorul Sorin Ichim i-a uluit pe actualii locuitori din zonă, căci niciunul dintre ei nu anticipase faptul că elemente ale basmului pe care îl spuneau la gura sobei, în nopțile lungi de iarnă, ar avea „vreun sâmbure de adevăr”.

Pentru a ajunge la cascada de pe muntele Măgura Cașinului, drumețul trebuie să străbată pe jos mai bine de trei kilometri prin pădure. Însă, ceea ce privirea captează cu nesaț din natura înconjurătoare merită efortul. De o parte și de alta a culmii curg izvoare cu apă limpede, ce se prelinge în mici cascade pe pereții de piatră străjuiți de arbori seculari. Este și raiul păstrăvilor, care pot fi zăriți cu ușurință în apa limpede, dar și al unor sălbăticiuni, precum ursul, cerbul sau cocoșii de munte, mult căutate de vânători.

Citeste si:  #euprimar Transportul public, de la „cazanele” fără aer, până la „Fata Morgana” de pe Magistrala 5

Așadar o zonă care se constituie, fericit, într-o pledoarie pentru timpul care a pierdut cadența ori refugiu pentru orășenii agasați de claxoane, agitație și neliniști existențiale.

În zonă, la mai bine de șase kilometri de cea mai apropiată localitate, se află și cea mai veche cabană de vânătoare din județul Bacău, încă în funcțiune, precum și o crescătorie de păstrăvi, ambele amplasate într-o poiană de vis, denumită de localnici „Înțărcătoarea”.

Până în 1990, în acest loc izolat se putea ajunge doar cu un trenuleț având o locomotivă cu aburi, ale cărui vagonete atingeau ramurile arborilor unei păduri dese, unic mijloc utilizat de forestieri la transportul buștenilor ori pentru a se ajunge la cabană de către foștii demnitari comuniști.

Numai că, blestemând privilegiile acestora și neluând în seamă unicitatea naturală a locului, „investitori” avizi de câștiguri imediate prin exploatarea pădurii vechi și valoroase ca specii de arbori, eludând pojghița subțire dintre ignoranță și promisiune, au trimis la fier vechi trenulețul și liniile ferate mici, deschizând drum pentru utilaje mari forestiere.

Citeste si:  Băsescu, despre anularea brandului "Steaua": Mi se pare incorect; la cât a cheltuit Becali, e o mizerie

Norocul zonei a fost că, în drumul lor, s-au izbit de cabana de vânătoare și păstrăvărie, râvnite, la rândul lor, de alți „investitori”, obiective pentru care silvicultorii s-au bătut, fructuos până acum, cu toți cei care, adaptând un cunoscut proverb, nu vedeau interesul general din cauza paiului din ochii proprii. Și au pentru ce se lupta, fondul cinegetic din zona văii Cașinului și Trotușului putând reprezenta o provocare pentru vânătorii împătimiți din întreaga lume.

Cele patru cabane de vânătoare ale Romsilva Bacău sunt un punct de plecare spre întâlnirile cu trofee râvnite de cerbi, căprioare, mistreți, urși, vulpi, fazani ori cocoși de munte.

„Județul Bacău este cunoscut ca urmare a mediului natural, dar și sălbăticiei pădurilor sale, drept cel mai bun habitat pentru cerbul carpatin. Zona fondurilor de vânătoare Pralea și Mănăstirea Cașin sunt denumite de vânători ‘cercul de aur al cerbului carpatin'”, afirmă Viorel Ghelasă, directorul Romsilva Bacău.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata