Ucraina – un joc economic în care orice lovitură este permisă

Încă o dată energia este în centrul unui conflict. Kiev-ul, care nu dispune de puterea energetică rusă, a decis să se lanseze în bătălie reducând drastic aprovizionarea cu electricitate a Crimeei, peninsulă care a fost (re)alipită la Rusia, dar care depinde integral de reţeaua electrică ucraineană. În spatele conflictului armat, însă, se ascunde un război economic care vizează reîmpărţirea pieţei gazului metan între trei coloşi ai economiei mondiale: SUA, Rusia şi China.

Dănuţ Dudu

  • Aderarea Ucrainei la NATO – un subiect care nu este de actualitate

Finalitatea reuniunii NATO de săptămâna trecută este clară: intimidarea Rusiei şi stingerea conflictului ucrainean. După câteva luni de război de gherilă, membrii NATO au acceptat realitatea şi au dat dreptate Ucrainei, admiţând că aceasta se află sub asediul armatei ruse. În consecinţă, Ucraina va primi un ajutor financiar destinat modernizării armatei sale în valoare de 15 milioane de euro. În acelaşi timp, frontul estic al NATO se va întări, iar seriozitatea intenţiilor aliaţilor va fi subliniată printr-o serie de exerciţii militare care urmează a se desfăşura la Lvov, în estul Ucrainei.

În esenţă, după cum spunea secretarul general al NATO, Erick Rassmunssen, nimeni nu-şi doreşte un conflict deschis cu Rusia, dar nici nu acceptă ca Moscova să redevină epicentrul unei noi CSI şi să-şi impună supremaţia în flancul estic al alianţei. Deja, concesiile făcute în ceea ce priveşte Crimeea sau Transnistria afectează credibilitatea alianţei, iar evoluţia conflictului ucrainean subliniază slăbiciunea flancului estic al acesteia.

Mai mult, conflictul armat din Ucraina ameninţă echilibrul Europei de Est şi chiar independenţa energetică a Europei. Sub presiunea NATO, Rusia pare a se supune exigenţelor alianţei, anunţând prin vocea lui Serghei Lavrov că este “gata a lua măsuri concrete pentru a dezamorsa situaţia”. Asta însă nu înseamnă că Moscova va accepta integrarea Ucrainei în NATO, chiar dacă premierul ucrainean Arseni Iaţeniuk declara că Kievul a demarat procedurile de aderare la structurile alianţei nord-atlantice.

De altfel, prudenţi, membrii alianţei au repudiat declaraţia delegaţiei ucrainene anunţând, prin vocea cancelarului german, Angela Merkel, că subiectul “nu este de actualitate”. O reacţie care poate părea surprinzătoare dar care trebuie analizată prin perspectiva apropierii sezonului rece şi a modului în care Rusia ştie să şantajeze Europa folosind imensele rezerve de gaz metan de care dispune.

 

  • Gazul, arma secretă a conflictului ucrainean

De cealaltă parte a baricadei se află Rusia, care dispune în această bătălie de două arme redutabile: petrolul şi gazul metan. Arme pe care, după cum a dovedit deja, ştie cum să le folosească în orice confruntare economică sau politică. Drept dovadă, la finele lunii august, ministrul rus al energiei, Alexandre Novak, declara că aprovizionarea cu gaz a Europei este “extrem de critică în debutul sezonului rece”, dorind să sugereze că Ucraina ar putea deturna o parte din gazul care traversează teritoriul său şi de care ar trebui să beneficieze statele UE.

Declaraţie care, analizată la rece, nu poate decât surprinde în condiţiile în care Rusia a sistat furnizarea gazului metan pentru Ucraina încă din iunie. În faţă dificultăţilor financiare ale ţării – Ucraina este efectiv pe marginea falimentului, Gazprom a solicitat plata gazelor şi, în acelaşi timp, a majorat preţul, anulând toate facilităţile oferite anterior Kievului.

În urma acestor decizii, Ucraina nu mai este, în ochii Kremlinului, un client credibil. Or, o parte din gazul destinat europenilor traversează teritoriul ucrainean. Ţinând cont de faptul că 27% din consumul de gaz al UE este reprezentat de gazul rus, situaţia generală este complicată, forţând cancelariile occidentale să fie extrem de atente cu poziţionarea lor în raport cu Moscova.

Întrebarea care se pune în acest moment este legată de cât de probabilă este declanşarea unei crize europene a gazului metan. Pentru moment, principalele companii energetice europene au adoptat poziţii care subliniază bunele lor relaţii contractuale istorice cu Gazprom.

Vor supravieţui însă aceste contracte în situaţia escaladării situaţiei din Ucraina? Vor putea trece testul deciziilor NATO relaţiile amiabile dintre firmele europene importatoare de gaz şi braţul economic de fier al Kremlinului? Vor mai rezista acestea războiului economic dintre jucătorii din piaţa gazului metan?

Loading...
Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.