Inventator al unei noi științe, Biospeologia, și președinte al Academiei Române între 1927 și 1929, Emil Racoviță este unul dintre cei mai importanți români care a trăit și a marcat, prin activitatea sa de cercetare, atât România, cât și Europa secolului al XX-lea.
Născut la Iași la 15 noiembrie 1868, Emil Racoviță și-a încheiat periplul prin lume pe 17 noiembrie 1947, la Cluj-Napoca, unde a predat, în cursul vieții, la nou înființata Universitate românească (în 1919), pentru a cărei ridicare a fost chemat de intelectualii ardeleni. Tot la Cluj, Emil Racoviță a înființat primul institut speologic din lume.
Un fapt mai puțin cunoscut despre reputatul om de știință este faptul că a fost elevul lui Ion Creangă.
„Ion Creangă venea la șapte dimineața, băga două degete în gură și fluiera ca cislicii, ca golanii. Și în momentul acela, Racoviță, cu ghiozdanul în spate, sărea, vărsa cana cu lapte și cacao și era fericit că putea să meargă la școală de mână cu Ion Creangă. Dacă se poate spune că Ion Creangă i-a ‘lăsat’ ceva lui Racoviță, acela cred că este discursul. Racoviță avea un stil oratoric de excepție”, povestește Iosif Viehmann, care are astăzi aproape 90 de ani și care este ultimul discipol în viață al lui Emil Racoviță.
Iosif Viehmann sau Pepi, cum îi spun prietenii și cum a rămas cunoscut în Cluj, l-a întâlnit pe Racoviță când a intrat la facultate.
„La ușa aceea pe care ați intrat, care are o sticlă mată, am avut o întâmplare. Am venit aici ca să-l rugăm să ne ajute. Eram trei, eu, prietena mea și încă un student. Văzuserăm din tren o stâncă și din ea ieșea un pârâu. Și voiam să mergem în acele chei. Și am urcat toți trei până aici la ușă și am sunat. Nimic. Am bătut la ușă și am văzut o umbră. Se deschide ușa și în momentul acela prietena mea și celălalt coleg al meu fug pe scări în jos cu 180 la oră. Așa respect aveau pentru el. Păi când intra Racoviță cu birja pe poarta institutului nu mai mișca nimeni… M-a întrebat ‘ești evreu sau neamț’. Și i-am răspuns: ‘neamț’. Era prima dată în viața mea când cineva îmi zâmbea că auzea că sunt neamț”, își amintește Iosif Viehmann privind către fotoliul gol, de culoare verde și ros pe la colțuri în care l-a văzut de atâtea ori pe Racoviță odihnindu-se, în anii care au urmat.
Aventura lui Racoviță a început la 26 de ani, în 1897, când echipajul de pe „Belgica” se pregătea să pornească într-o curajoasă expediție de cercetare spre Polul Sud.
„Expediția spre Polul Sud, ‘spre’ nu ‘la’! Polul Sud nu a fost deloc ținta… să exploreze care e viața, să vedem care e viața — cam atât a spus Racoviță—, ce balene, ce foci, ce păsări… A plecat cu foarte puține planuri și cu multă modestie”, explică speologul.
Însă, cum a ajuns un român și încă atât de tânăr să facă parte din echipajul uneia expediții atât de importante?
Iosif Viehmann povestește că belgienii au cumpărat din Norvegia vasul „Patria” pe care l-au rebotezat „Belgica” și l-au cuirasat, adică l-au îmbrăcat într-un lemn tropical special ca să poată călători prin apele înghețate. Dar „Belgica”, chiar și transformată, nu era un spărgător de gheață, ceea ce a făcut ca Amiralitatea să aibă mari dificultăți în a găsi acei membri ai echipajului care să aibă pregătirea necesară, dar și dorința de a pleca într-o astfel de expediție.