Singura biserică din lemn semnată de Horea, la Muzeul Etnografic din Cluj-Napoca

Puține lucruri au rămas în lume iscălite de mâna lui Horea, conducător al răscoalei țărănești de la 1784 din Transilvania, iar unul dintre ele, singurul în lemn, se află în Parcul Etnografic Național ‘Romulus Vuia’ din Cluj-Napoca, primul muzeu în aer liber din România.

Semnătura lui Horea se află pe o grindă a unei biserici pe care acesta a construit-o împreună cu echipa sa de meșteri.

Biserica a fost construită în 1773 și directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, istoricul Tudor Sălăgean, a declarat ă aceasta este un obiectiv important nu numai pentru că este singurul care poartă semnătura lui Horea, ci și pentru că reprezintă faza de maturitate a construcțiilor de lemn din România.

‘Biserica este singura marcată de Horea. A fost adusă în muzeu în 1968, din localitatea sălăjeană Cizer, cu sprijinul Comisiei Monumentelor, și este unul dintre obiectivele cele mai interesante. Tipologic este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale fazei de maturitate a construcțiilor de lemn din România, o biserică cu plan evoluat, care este foarte armonioasă ca și construcție. Pictura, de asemenea, e o interpretare în stil rural a erminiilor bizantine, dar este o pictură de foarte bună calitate, am depus un proiect de restaurare care merge înainte pe fondurile norvegiene și sperăm să fie și restaurată. Trebuie făcută și restaurarea structurii, chiar dacă nu are probleme mari’, a menționat Tudor Sălăgean.

Citeste si:  Bucureştiul sărbătoreşte Ziua Internaţională a Bătăii cu Perne, pe 5 aprilie, în Piaţa Universităţii

Potrivit unei prezentări a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Biserica lui Horea este construită din stejar, iar clopotnița sa înaltă — element de prestigiu comunitar, corpul naosului și cel al altarului alcătuiesc împreună un întreg bine echilibrat, îngrijit executat, armonios proporționat și dinamic. De asemenea, pereții bisericii sunt încinși median cu funia tradițională sculptată, care apare și la portal, iar arcadele pridvorului sunt și ele bogat decorate.

‘Bisericile de lemn din Transilvania erau caracteristice doar satelor românești de rit ortodox și greco-catolic. Ele erau construite prin efortul comunităților și reflectau — prin dimensiuni, grad de ornamentare și calitate a picturii — situația demografică și economică a acestora. Personalitatea bisericilor de lemn românești este dată de simplitatea arhaică a volumelor (acoperișuri simple, turnuri elansate), de descendența țărănească a unor elemente (pridvorul, scara) și de absența influenței accentuate a stilurilor arhitectonice culte, mult mai vizibilă în cazul altor biserici de lemn europene’, se mai arată în prezentarea respectivă.

Istoricul Tudor Sălăgean spune că au existat alte două inscripții cunoscute făcute de Horea, dar că ele au dispărut misterios și că acum a rămas doar cea de pe Biserica din Cizer, deținută de Parcul Etnografic din Cluj.

Citeste si:  Românii sunt dispuşi să plătească, în medie, 550 de lei pentru recuperarea datelor blocate de viruşi ransomware

‘Lucrarea aceasta a fost contractată de Nicula Ion a Neamțului, dar a fost executată de Horea, care s-a și semnat pe o grindă de pe cupola ușor arcuită, cu litere chirilice: ‘lucrat Ursu H’.

Istoricii au identificat un număr total de trei inscripții, toate cu litere chirilice, care ar fi fost făcute de Horea. Una dintre acestea, realizată pe grinda principală a casei lui Horea din Albac, care reda numele autorului ei sub forma ‘Nicula Urs’, a fost depusă la sfârșitul secolului al XIX-lea în Muzeul Astrei din Sibiu, de unde a dispărut fără urmă în timpul primului război mondial. O altă inscripție, de asemenea pierdută, ar fi fost realizată pe grinda unei case din Mătișești. Dintre inscripțiile atribuite lui Horea a căror autenticitate a fost confirmată de specialiști, cea aflată în biserica din Cizer este unică, fiind singura păstrată până astăzi’, subliniază Tudor Sălăgean.

Istoricul clujean povestește și o legendă creată în jurul Bisericii lui Horea și a inscripției lăsate de acesta pe o grindă.

‘Tradiția locală din Cizer a păstrat amintirea prezenței lui Horea în localitate și a atenției deosebite pe care locuitorii din Cizer au dat-o inscripției lăsate de acesta. Potrivit amintirilor localnicilor, copiii erau ținuți departe de inscripție, pentru a preveni deteriorarea acesteia. Unul dintre cei mai bătrâni oameni din Cizer, intervievat în anii 1960, își amintea că, în copilăria sa, bătrânii satului le spuneau copiilor să se ferească de locul cu inscripția, pentru că ‘acolo sus și-a scris moartea numele și cine se apropie de el moare’. Legenda avea rolul de a-i îndepărta pe copii și pe inoportuni de inscripție, prevenind distrugerea ei’, explică istoricul clujean.

Citeste si:  APIA deschide luni o nouă etapă de depunere a cererilor pentru acordarea ajutorului la motorină

Tudor Sălăgean mai spune că Horea era foarte cunoscut pentru iscusința sa în meșteșugul cu lemn și că în perioada construirii Bisericii din Cizer se stabilise în apropiere, pe un domeniu al familiei Banffy, la Ciucea, pe teritoriul de astăzi al județului Cluj.

‘Horea, moț sărac, cu familia lui (soția Ilina, copiii Ioan și Luca) s-a așezat la Ciucea, la Iegăriște, probabil fugit de pe domeniul minier al Zlatnei, unde era iobag și unde sarcinile fiscale deveniseră foarte grele. Horea, împreună cu alți moți așezați în zonă, au devenit cunoscuți în satele din jur pentru iscusința meșteșugului lor’, precizează istoricul.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata