100 de ani de la începutul domniei lui Ferdinand I, rege al României (1914-1927)

27

La 27 septembrie/10 octombrie 1914, regele Carol I (1866-1914), primul rege al României, înceta din viață la Castelul Peleș, după ce Consiliul de Coroană luase decizia neutralității României în război, decizie ce era în contradicție cu ceea ce dorea regele. A doua zi, principele moștenitor Ferdinand I depunea jurământul în calitate de Rege al României, în prezența Corpurilor legiuitoare, a membrilor familiei domnitoare și a Mitropolitului primat.

Ferdinand Victor Albert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen, al doilea fiu al principelui Leopold de Hohenzollern și al principesei Antonia de Braganza, infanta Portugaliei, și nepot al regelui Carol I, viitorul rege al României — Ferdinand I (1914-1927), s-a născut la 12/24 august 1865, la Sigmaringen, Germania. Studiile liceale și le-a definitivat la Düseldorf; a absolvit Universitatea de la Tübingen și la Leipzig. Pregătirea militară și-a făcut-o în cadrul Școlii Militare din Kassel, în 1886, devenind sublocotenent în garda prusiană din Postdam.

Principele Ferdinand a vizitat în 1881 pentru prima dată România, cu prilejul încoronării regelui Carol I. În 1889, Ferdinand a fost declarat oficial moștenitor al tronului României, calitate în care a condus armata română în campania din Bulgaria (1913). În baza prevederilor Pactului de familie din 1881, Ferdinand a fost numit succesor al lui Carol I de Hohenzollern la tronul României. Totodată, fratele lui Carol I, principele Leopold, renunțase la prerogativele de moștenitor al tronului României în 1880.

Citeste si:  Catedrala Reîntregirii Neamului din Alba Iulia, un simbol al unităţii naţionale

Supravegheat de regele Carol I, Ferdinand a luat lecții de limba română, istorie, geografie și de pregătire militară. A fost succesiv, locotenent (1889), maior (1892), locotenent-colonel (1895), colonel (1895), general de brigadă (1898), general de divizie (1904) și general de corp de armată (1911).

Căsătoria principelui Ferdinand și a principesei Maria-Alexandra-Victoria de Saxa Coburg Gotha, la care a luat parte și regele Carol I, a fost oficiată la 29 decembrie 1892, la castelul Sigmaringen. Perechea moștenitoare a tronului României a sosit, la București, la 23 ianuarie 1893. Din căsătoria celor doi au rezultat șase copii: Carol (1893-1953), Elisabeta (1894-1956), Maria (1899-1961), Nicolae (1903-1978), Ileana (1908-1991) și Mircea (1912-1916), toți botezați în religia ortodoxă.

Citeste si:  Ponta anunţă, la Târgul de Turism, fonduri UE de un miliard de euro pentru zona Deltei Dunării

Principele Ferdinand a devenit rege într-o perioadă tensionată, marcată de problema intrării sau nu a României în Primul Război Mondial. La 4/17 august 1916 a fost semnată la București, o Convenție politică între România, pe de o parte și Franța, Marea Britanie, Italia și Rusia, pe de alta. România urma să intre în război în termen de 10 zile, în schimbul recunoașterii de către Aliați a drepturilor ei asupra tuturor teritoriilor locuite de românii din Imperiul Austro-Ungar, adică ale Bucovinei, Banatului, Maramureșului, Crișanei și a toată Transilvania.

Astfel, regele Ferdinand a acceptat, în Consiliul de Coroană din 14/27 august 1916, intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei împotriva Germaniei și Austro-Ungariei, realizând astfel pasul cel mai important pentru realizarea idealului României Mari.

În ciuda entuziasmului românilor, situația pe câmpul de luptă nu era deloc în favoarea lor. În prima fază a confruntărilor, armata română, slab echipată și înarmată, a înregistrat pierderi uriașe, Puterile Centrale ocupând Muntenia și Dobrogea. Bucureștiul a fost ocupat de armatele germane în noiembrie 1916, regele Ferdinand și întregul guvern român fiind forțat să se refugieze la Iași.

Citeste si:  Şeful CJ Brăila, reţinut de DNA

Între ianuarie și mai 1917, generalul francez Henri Mathias Berthelot, unul dintre cei mai importanți lideri ai conducerii militare a Franței (în prima parte a războiului), a fost trimis în România, în fruntea unei misiuni militare, în calitate de șef al Comandamentului aliat al Dunării. El a fost cel care a luat, la Iași, majoritatea deciziilor pentru refacerea armatei române, au fost mobilizați noi recruți și au primit echipament modern de luptă din Franța.

S-a ocupat personal de instalarea legăturilor telefonice între punctele de comandă și unitățile de pe front, rețea de comunicații care lipsea la intrarea țării în război. În aceste condiții, în vara anului 1917, când trupele germane au trecut la ofensivă pe frontul român, armata română a reușit să oprească înaintarea feldmareșalului Mackensen prin victoriile de la Mărăști, Mărășești și Oituz.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata