O invenţie pe zi: Acul de siguranţă

16

Acul de siguranță își are originile în Antichitate, când un obiect asemănător – fibula (din lat. fibula) – era folosit de greci și de romani în scop ornamental dar și funcțional. Fibula era folosită pentru a prinde togile pe umeri și era confecționată din metal comun (fier, bronz) sau prețios (argint, aur).

Inventatorul american Walter Hunt, de meserie mecanic, a patentat invenția acului de siguranță pe 10 aprilie 1849. Hunt avea de plătit o datorie de 15 dolari unui prieten și în acest scop s-a decis să inventeze ceva pentru a procura banii necesari. El a luat o sârmă de aproximativ 20 de centimetri, a îndoit-o la mijloc pentru a crea un efect de resort și a unit capetele. Hunt și-a vândut brevetul companiei W.R.Grace pentru 400 de dolari, și-a plătit datoria și restul banilor i-a păstrat.

Citeste si:  O invenţie pe zi: Jocul de hochei

În anii 1970, moda punk a adus utilizarea acelor de siguranță de către tinerii nonconformiști fie ca accesoriu, fie ca piercing.

Deși acul de siguranță a rămas la forma inițială, tehnologia de fabricare a avansat foarte mult. În prezent fabricile automatizate pot produce în jur de trei milioane de ace de siguranță pe zi. Se fac ace de siguranță de diferite mărimi și din diferite materiale, precum fier, inox, argint sau chiar aur. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata