În 1863, grecii din Brăila l-au chemat pe arhitectul Avram Ioannidis din Prusa, căruia i-au dat ca sarcină proiectarea unei biserici monumentale, mai presus de oricare alt monument bisericesc din zonă. Arhitectul a proiectat o biserică în cruce înscrisă, cu o clopotniță înaltă pe fațada bisericii, construită de meșterul Constantinos Nicolaou, în 1872.
Materialele de construcție au fost procurate din străinătate, iar lucrările s-au făcut în mare măsură cu meșteri italieni.
‘Arhitectul bisericii a reușit să creeze o construcție unică și deosebită cu meșteri italieni, în care domină elemente antice elene, gotice și renascentiste, îmbinate într-o combinație omogenă a stilului neoclasic, caracteristică de altfel secolului al XIX-lea’, a explicat părintele Curelaru.
Biserica din Brăila va fi terminată în 1872, având ca paroh pe arhimandritul Grigorie Gogos din Insula Lesbos, și va fi târnosită de episcopul Dunării de Jos, Prea Sfințitul Melchisedec. Părintele Curelaru a afirmat că o biserică asemănătoare s-a construit în aceeași perioadă la Constantinopol. Este vorba despre Biserica Greacă ‘Sfânta Treime’ din Taxim (1867-1880), lucrare a arhitectului Vasilios Ioannidis, care nu este exclus să fi fost înrudit cu Avraam Ioannidis. Biserica este cea mai mare construcție post-bizantină din Constantinopol și prezintă elemente arhitectonice asemănătoare cu lăcașul de cult din Brăila.
Pe o placă de marmură așezată pe fațada bisericii din Brăila se poate citi următoarea inscripție: ‘Comunitatea Greacă din Brăila a construit pe propria sa cheltuială această Sfântă Biserică, pe care a dedicat-o Bunei Vestiri și a așezat temelia, la 8 Septembrie 1863, iar prima târnosire a acesteia s-a săvârșit la 29 Octombrie 1972’.
Pictura a fost realizată, în mare parte, de Gheorghe Tăttărăscu și continuată, între anii 1901-1903, de către Constantinos Livadas Liochis. Tâmpla bisericii a fost lucrată în stil neoclasic și este de culoare albă, cu decorații aurite în basorelief.
‘Conform tradiției locale, iconostasul bisericii a fost lucrat la Constantinopol. Conform semnăturilor ce însoțesc icoanele portabile ale iconostasului, acestea au fost pictate de către Matache Orasianu, C. Grasianu din Brăila și V. C. Robea din Galați. Matache Orasianu a pictat și multe icoane portabile ale bisericii, între anii 1874-1894. Multe icoane poartă și semnătura ierodiaconului Ioannis Chiriacos. Prima icoană portabilă cu semnătura lui, care se păstrează la biserica greacă din Brăila, datează din anul 1913. Există icoane cu semnătura lui până în anul 1920′, mai spune părintele Vicențiun Curelaru.
Catapeteasma este lucrată în foiță de aur și este opera artiștilor aduși de la Constantinopol, temelia este din piatră, iar pereții din cărămidă și marmură. Candelabrele bisericii sunt din cristal de Murano și Boemia, care împreună cu pardoseala din parchet creează vizitatorului un sentiment de măreție. Biserica este înfrumusețată cu sfeșnice lucrate la atelierele din Constantinopol, așezate între iconostase, iar decorul bisericii este completat de un număr mare de icoane portabile.
Părintele Curelaru mai scoate în evidență un fapt interesant petrecut în 1899, când Primăria Brăilei, în înțelegere cu Comunitatea Greacă, a hotărât să folosească clopotnița Bisericii Grecești ‘Buna Vestire’ pe post de foișor de foc, deoarece era cea mai înaltă clădire din oraș. Clopotnița era în legătură telefonică cu serviciul de pompieri și, pentru a se stinge incendiile la timp, funcționa ca observator zi și noapte.
Din nefericire, zidurile exterioare și acoperișul bisericii au început să se degradeze în ultimii ani, iar lăcașul de cult se află în pericol de prăbușire. Situația este cu atât mai gravă cu cât una din turle stă să cadă. Autoritățile locale nu pot interveni pentru repararea clădirii, deoarece Arhiepiscopia Dunării de Jos și Comunitatea Elenă din Brăila își dispută dreptul de proprietate asupra clădirii.
Primarul de Brăila, Aurel Simionescu, este îngrijorat că, până la terminarea procesului privind proprietatea asupra clădirii, biserica s-ar putea dărâma, de aceea le-a cerut celor două părți în proces, Comunitatea Elenă și Arhiepiscopia ‘Dunării de Jos’, să cedeze Primăriei administrarea imobilul, pe perioadă determinată, în vederea consolidării și refacerii acestuia.
‘Refacerea bisericii are două dimensiuni: una de consolidare, iar cea de-a doua de refacere a picturii interioare. Parohia trebuie să își actualizeze proiectul făcut undeva prin 2006 și, în momentul în care are această expertiză gata, urmează să intrăm pentru partea de consolidare, împreună cu Consiliul Județean și cu Arhiepiscopia. Vom încerca, apoi, să accesăm un program european pentru partea de pictură, pentru că avem acolo picturi cu valoare de patrimoniu și, probabil, vor putea intra pe o astfel de formulă’, a declarat primarul Aurel Simionescu.
Haralambie Caravia, președintele Comunități Grecilor din Brăila, susține că Biserica Greacă din Brăila, unică în toată creștinătatea, este parte a istoriei grecilor pe aceste meleaguri, fiind o mărturie a prosperității economice și culturale pe care a avut-o orașul de la Dunăre, în cei aproape 50 de ani în care navigația, comerțul și industria orașului s-au aflat aproape în totalitate în mâinile grecilor.
‘Biserica a fost și va rămâne a grecilor, așa cum a fost dintotdeauna, parte din trupul Bisericii Ortodoxe Române, canonic și ierarhic. Este un exemplu al toleranței și al iubirii dintre români și greci’, spune , Haralambie Caravia, care s-a declarat de acord cu reabilitarea clădirii. Singura lui condiție este ca dreptul de proprietate al comunității să nu fie afectat. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES) Foto: brailaturistica.ro