Politica conversiei, conversia politicii

19

Una din problemele majore ale populaţiei o constituie împovărătoarele rate la creditele contractate în valută (mai ales în franci elveţieni). Cum aceeaşi populaţie este chemată peste aproximativ o lună să nominalizeze viitorul preşedinte al României, problema a fost transformată subit într-o monedă de schimb politic: ne daţi votul, obligăm băncile să revină la sentimente mai bune faţă de datornicii lor.

Dacă nu credeţi, priviţi spre Budapesta şi contemplaţi ce poate un premier pentru a-şi păstra electoratul. Nu are relevanţă cât poate costa economia naţională o astfel de soluţie; important este să iasă din urne cine trebuie! În această bătălie electorală, atât băncile, cât şi clienţii acestora au mari şanse să devină victime colaterale care vor plăti, umăr la umăr, oalele sparte, încă odată, de politicieni.

Dănuţ Dudu

  • Francul elveţian – agentul electoral maghiar

Aruncarea “pe piaţă” de către PSD a proiectului de lege referitor la conversia creditelor ipotecare contractate de populaţie în valută (mai ales în franci elveţieni) poate fi interpretată, din punct de vedere politic politic, ca unul dintre punctele cheie ale campaniei electorale prezidenţiale. Ţinând cont că în acest moment sunt aproximativ 50.000 de români care au încheiat credite în franci elveţieni (considerate ca fiind valuta care a făcut cele mai multe victime în rândul datornicilor), propunerea avansată de puterea politică vrea să “fure” din capitalul de imagine câştigat de premierul ungar Victor Orban în bătălia cu băncile care au acordat astfel de credite.

Cu toate că autorităţile şi instanţele din Franţa au calificat, încă din 2011, ca fiind produse financiare toxice toate creditele în franci elveţieni contractate de populaţie sau de autorităţile administraţiei locale, iar instanţele din ţări că Ungaria, Bulgaria sau Croaţia au dispus îngheţarea cursului de schimb CHF şi denominarea în moneda naţională a creditelor, ceea ce s-a întâmplat în aceste ţări este departe de realitatea românească.

Citeste si:  Floarea de "nu-mă-uita" are un puternic efect antiinflamator

Revenind însă la paralela dintre modul în care a gestionat guvernul Orban situaţia şi ceea ce s-a întâmplat în România, trebuie început de la faptul că măsurile juridice sau administrative luate în ţările anterior enumerate au la bază atât Legea 193/2000, cât şi Decizia Kasler vs. OTP. Conform acestora, plata ratelor la un curs de schimb diferit de cel din ziua în care s-a acordat împrumutul ar putea fi considerată o clauză abuzivă. Aceasta este opinia avocatului general al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Totul a pornit de la un proces intentat băncii de doi maghiari care au obţinut un credit în 2008. În contract se prevedea că rambursarea creditului se va face la cursul de vânzare a valutei valabil cu o zi înainte de data de plată a ratei. Împrumutaţii au cerut să plătească ratele însă la cursul la care au luat creditul, adică mult mai mic. Pornind de la acest caz, avocatul general Nils Wahl spune că utilizarea a două cursuri diferite, unul mai mic la acordare şi altul mai mare la plata ratelor, poate fi o clauză abuzivă. Avocatul general a anunţat însă că “este totuşi de competenţa instanţei naţionale să determine dacă oamenii au fost în măsură să înţeleagă că s-au expus la o cheltuială suplimentară din cauza diferenţei dintre cele două cursuri de schimb”.

Reacţia guvernului Orban a fost însă cu mult mai promptă şi a prevăzut, într-o primă etapă, îngheţarea administrativă a cursului de preferinţă la care se face plata ratelor până la finele lui 2014, urmând că ulterior împrumutaţii să achite treptat şi diferenţele rămase scadente. Acestei perioade de respiro i se adăugă, din luna septembrie a acestui an, măsura conversiei creditelor în franci elveţieni în forinţi (moneda naţională maghiară), însă la paritatea înregistrată la data contractării creditului.

Citeste si:  ARCHA: Se estimează că în România sunt peste cinci milioane de hipertensivi

Legea în baza căreia se va face compensarea clienţilor cu împrumuturi în monedă străină a fost adoptată în iulie de Parlamentul ungar şi consideră ilegitimă practica băncilor de a impune clienţilor să plătească diferenţa de curs valutar şi cere compensarea clienţilor pentru aceste plăţi nejustificate. Legea declară nule modificările unilaterale ale contractelor de credit. Ministrul ungar al economiei Mihaly Varga a declarat că legea este „doar prima rundă de măsuri” care îi au ca obiect pe debitori şi că transformarea împrumuturilor în forinţi ar putea avea loc în octombrie sau noiembrie.

  • Lovitură sub centură pentru sistemul bancar maghiar

Ca urmare a acestor măsuri, sistemul bancar ungar a raportat pierderi uriaşe, fără precedent, de 361 miliarde de forinţi (1,1 miliarde euro) în al doilea trimestru din 2014, din cauza sumelor uriaşe, de aproximativ 350 miliarde de forinţi, pe care băncile din Ungaria le-au pus deoparte anticipând rambursările către clienţi cerute de guvernul Orban.

Asta în condiţiile în care costurile estimate ale convertirii datoriei în monedă străină în forinţi nu au fost încă incluse în contul de pierderi al unora dintre bănci pentru trimestrul doi, iar pierderile legate de schema prin care maghiarilor li se va reduce povara datoriei ar putea creşte şi mai mult, pentru că încă nu toate băncile au aplicat încă formula strictă a Băncii  Naţionale a Ungariei (NBH) de calculare a sumelor care trebuie rambursate clienţilor.

Şi pentru a câştiga şi mai mult capital electoral, în condiţiile în care sistemul bancar din Ungaria este dominat de bănci străine, premierul maghiar Viktor Orban a declarat că vrea să aducă cel puţin jumătate din sistem înapoi în mâini ungare. De altfel, statul maghiar a trecut la fapte, cumpărând recent subsidiara ungară MKB de la banca mamă din Germania.

Şi pentru că din 2010 băncile care activează în Ungaria plătesc unele dintre cele mai mari taxe din sistemul bancar din Europa, pentru a îndulci pilula amară a pierderilor pentru acestea, NBH a anunţat crearea din octombrie a unei instituţii de tip “bad bank” (banca pubelă), care va prelua activele toxice din sistemul bancar şi va oferi băncilor un interval de şase luni pentru a-şi curăţa bilanţurile de împrumuturile toxice ale companiilor şi de cele imobiliare.

Citeste si:  Patronatele bancare resping conversia creditelor prin lege; insolvenţa personală, benefică dacă nu încurajează indisciplina

Banca va cumpăra active doar de la bănci lichide şi solvabile şi nu va avea niciun rol de bailout, ci doar scopul de a curăţa bilanţurile băncilor. În acest sens, instituţia va cumpăra împrumuturi comerciale de peste 500 de milioane de forinţi şi împrumuturi imobiliare de peste 200 milioane de forinţi. Această instituţie va exista, probabil, timp de zece ani şi se estimează că rezultate importante ar putea fi obţinute în patru-cinci ani, dar nu se ştie încă din ce fonduri va fi finanţată.

Printre băncile care vor trebui să absoarbă şocul acestei măsuri figurează numeroase filiale ale băncilor străine, printre care cele mai expuse sunt banca italiană Intesa San Paolo, cele austriece Raiffeisen şi Erste, precum şi asigurătorul bancar belgian KBC. Vor părăsi aceste instituţii financiare Ungaria? Conform publicaţiei economice Dow Jones, directorul executiv al Raiffeisen Bank Internaţional (RBI) Karl Sevelda a anunţat că banca ar putea ieşi de pe piaţa din Ungaria chiar dacă nu are încă planuri concrete în acest sens. Comentariile lui Sevelda vin în condiţiile în care RBI a raportat pierderi nete de 100 de milioane de euro pentru subsidiara maghiară.

Rezultatul negativ include provizioanele constituite de bancă pentru a acoperi pierderile cauzate de programul guvernamental de dezîndatorare a populaţiei.
Oricum ar fi, băncile din Ungaria vor încasa anul acesta o lovitură din partea guvernului, în timp ce acesta îşi va mai mări cu ceva puncte scorul electoral.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata