Cultura Monteoru, una dintre cele mai avansate civilizaţii ale timpului

41

În urmă cu câteva milenii, între anii 3000 și 1600 î. Hr, Cultura Monteoru era una dintre civilizațiile cele mai avansate la acea vreme, populațiile monteorene locuind în așezări amplasate pe înălțimi, cu locuințe de suprafață, realizate din pământ și lemn în sistem paiantă, cu anexe gospodărești cum ar fi ateliere, cuptoare sau gropi de provizii.

Așezarea de la Sărata Monteoru, județul Buzău, a fost descoperită în anul 1895 de arhitectul militar Eduard Honzic, arheolog amator, care coordona construcția Complexului balnear al familiei Grigore Monteoru. Primele cercetări sistematice au fost efectuate în timpul ocupației germane, între 1917 și 1918, de arheologul german Hubert Schmidt, ofițer în rezervă în armata germană, care l-a invitat la Monteoru pe reputatul savant german Wilhelm Dorpfeld care cerceta vestigiile de la Micene, în Grecia. Mare parte din obiectele descoperite au ajuns la un muzeu din Berlin. La Sărata Monteoru, primele săpături românești au fost efectuate de Ion Andrieșescu și Ion Nestor între 1926 și 1927, continuate de Ion Nestor, între 1937 și 1958. În perioada 1990-2010, cercetările au fost reluate de reputatul arheolog dr. Eugenia Zaharia.

Citeste si:  CSAT: Criza din Ucraina afectează domenii de interes strategic ale României

Comunitățile Culturii Monteoru au viețuit aproape 1400 de ani, între 3000 și 1600 î. Hr., apogeul dezvoltării lor fiind atins între 2200 și 1800 î. Hr. Aria de răspândire a culturii Monteoru cuprinde zona Subcarpaților de curbură, sudul și parțial centrul Moldovei, precum și zona de sud-est a Transilvaniei. Cele mai importante situri din județul Buzău unde au fost cercetate vestigii aparținând Culturii Monteoru sunt Sărata Monteoru, Năeni, Pietroasa Mică și Cârlomănești.

„Satele populațiilor monteorene erau plasate pe înălțimi, bine protejate natural, cu largă vizibilitate către câmpie și în imediata apropiere a resurselor naturale, piatră, apă, lemn și sare. Trăiau în locuințe de suprafață, realizate din pământ și lemn în sistem paiantă. În interior se aflau de obicei vetre de foc folosite la prepararea hranei și la încălzit. În afara locuințelor își amenajau anexe gospodărești cu ar fi ateliere, cuptoare sau gropi de provizii”, explică directorul Muzeului Județean Buzău, Sebastian Matei.

Citeste si:  Stânci şi bolovani au blocat parţial circulaţia pe DN10, la Siriu

Arheologii au descoperit că principalele plante cultivate de monteoreni erau cerealele — grâul, ovăzul, meiul — sau legumele cum ar fi spanacul, sfecla sau loboda. Animalele precum vitele, oile și porcii erau crescute în gospodării. Vânătoarea ocupa un rol important atât pentru obținerea blănurilor, cât și pentru alimentație, cercetările arheologice scoțând la lumină numeroase oase de porci mistreți, căpriori, cerbi sau iepuri.

Cele mai numeroase artefacte sunt vasele ceramice, decorate cu motive geometrice, iar ceștile sau urnele funerare reprezintă adevărate piese de artă. Monteorenii foloseau unelte din piatră, os, corn și mai rar din metal. Bronzul era utilizat în special la confecționarea armelor, iar piesele de podoabă se făceau din aur și argint.

Citeste si:  Aproape 64.000 de hectare de pădure din judeţul Buzău au rămas în proprietatea statului român

În timpul Culturii Monteoru apar numeroase obiecte din alte părți ale Europei care nu sunt specifice acestei culturi cum ar fi armele, piesele de harnașament sau podoabele. Pentru a-și plăti obiectele primite la schimb, monteorenii prelucrau minereul de cupru.

„Cel mai exploatat zăcământ era minereul de cupru, după o tehnologie proprie, adus în urma schimburilor cu populațiile din zona Transilvaniei. Minereul de cupru se topea la o temperatură de 1.000-1.200 de grade în cuptoare și se tuna în forme. Ei erau foarte inventivi, căci foloseau metode interesante de turnare cum ar fi metoda cerii pierdute”, precizează arheologul buzoian.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata