Perestroika LUKoil trece şi prin România (I)

  • Vagit Alekperov – eminenţa cenuşie a Lukoil

Nu numai compania este recunoscută internaţional pentru forţa sa financiară, ci şi conducerea acesteia. Dintre cei 11 membri ai Consiliului de Administraţie (CA) ai companiei, se detaşează preşedintele director general (PDG), Vagit Alekperov (foto), şi vice-preşedintele responsabil cu dezvoltarea strategică, Leonid Fedun. În august 2013, pe poziţia 55 a topului 200 cei mai bogaţi oameni ai planetei realizat de revista Forbes, figura PDG-ul “Lukoil” (poziţionat anul acesta pe locul 13 al topului celor 15 mai bogaţi şefi de companii internaţionale), cu o avere estimată la 14,8 miliarde $, urmat la o distanţă apreciabilă de colegul său de CA, care era acreditat cu o avere de 7,1 miliarde $.

În clasamentul din august 2014, averea netă a PDG-ului “Lukoil”, Vagit Alekperov (cu o valoare netă estimată la 13,5 miliarde $) i-a permis acestuia să mai urce 5 poziţii, până pe locul 50, plasându-l însă şi pe poziţia opt a topului celor mai bogaţi ruşi.

Născut în 1950 într-o familie de azerbaijan-cazaci în Baku (unul dintre centrele importante ale industriei petroliere mondiale), tânărul Vagit a urmat destinul de petrolist al tatălui său Kerbalaevich Yusuf Alekperov. Absolvent (1974) al Institutului de Chimie Azerbaidjan, specializat în inginerie minieră pe tehnologie şi mecanizare complexă de dezvoltare a zăcămintelor de petrol şi gaze, din 1972 a lucrat ca sondor în cadrul schelei de producţie „Kaspmorneft”. La scurt timp de la absolvire, devine inginer de producţie şi ulterior este promovat ca „supraveghetor schimbare”, apoi „inginer şef” şi în cele din urmă a devenit „şef adjunct”.

Traseul ascendent al tânărului Vagit avea să cunoască un apogeu în 1990, când el a fost numit în funcţia de ministru adjunct al Ministerului „Petrolului şi Gazelor” URSS, devenind „cel mai tânăr” ministru al energiei din istoria sovietică. O avansare care rămâne învăluită în mister, deşi este de notorietate faptul că Alekperov era un apropiat al fostului preşedinte al URSS, Boris Elţân, căruia i-a fost şi consilier în 1996, în timpul alegerilor prezidenţiale din regiunea Tyumen.

Lansarea sa în lumea afacerilor avea însă să aibă loc un an mai târziu, odată cu numirea sa ca preşedinte al primei companii petroliere de stat „Langepas-Uray-Kogalymneft” (de altfel, numele companiei “Lukoil” provine din alipirea primelor litere ale oraşelor Langepas, Urai şi Kogalym). Un an mai târziu, în urma Decretului 1403/17.11.1992, societatea de stat se transforma în societatea pe acţiuni, pentru ca ulterior (Rezoluţia 229/5.04.1993) să fie fondată Societatea pe Acţiuni LUKOIL Oil Company, Vagit Alekperov fiind numit preşedinte al Companiei şi Preşedinte al Consiliului de Administraţie. În acelaşi timp, planul consolidat de privatizare a fost aprobat, iar prima emisiune de acţiuni OAO LUKOIL a fost înregistrată.

Tranzacţionarea acţiunilor “Lukoil” pe piaţa secundară a început în 1994, iar compania intra în primul proiect internaţional în urma căruia achiziţiona 10% din exploatarea de la Azeri-Chirag-Gyuneshli, cel mai mare câmp petrolier din sectorul Mării Caspice.

Conform presei ruse din acea perioadă, unul dintre acţionarii majoritari şi partener strategic al LUKoil a devenit “Atlantic Richfield Company” SUA (ARCO). Asta ar putea explica faptul că, în noiembrie 2000, LUKOIL devine prima companie rusă care îşi extinde activitatea şi pe teritoriul SUA în urma achiziţiei distribuitorului american de produse petroliere „Getty Marketing Petroleum Inc.”, care dispunea de o reţea de 1.260 de benzinării distribuite în 13 state din NE-ul SUA.

Din acel moment, “Lukoil” intra în liga seniorilor petrolului mondial, extinzându-se până la nivelul actual: operaţiuni în 39 de ţări de pe 4 continente, asigură aproximativ 2% din producţia mondială de petrol, deţine circa 1% din rezervele internaţionale de hidrocarburi.

Sursă: www.lukoil.com

Mâna dreaptă a lui Vagit Alekperov este proaspătul vicepreşedinte Leonid Fedun (foto). Născut la Kiev în 1956, acesta este absolvent la Academiei Militare FE Dzerjinski. Colaborarea sa a debutat în 1980, în timp ce preda în oraşul siberian de Kogalym (la acea vreme, Alekperov conducea compania de petrol şi gaze locale), pentru ca în anii 1990 Fedun să pună umărul la privatizarea companiei “Lukoil”.

Conform celor de la Forbes, în 2013 Fedun deţinea o avere netă de aproximativ 6,1 miliarde $, pentru ca în numai un an acesteia să i se mai adauge 1 miliard $. Printre altele, Fedun este şi proprietarul echipei de fotbal Spartak Moscova şi, de asemenea, responsabil pentru supravegherea activităţilor de investiţii ale IFD Capital.

Cea mai mare parte a averii sale provine din compania “Lukoil”, din care deţine 9,2%, şi care se adaugă celor 22,2% deţinute de şeful său, Alekperov astfel încât cei doi deţin dreptul de veto în orice decizie care ţine de evoluţia acestei companii. De altfel, se pare că încă de la privatizare, managerii de top ai companiei controlau mai mult de jumătate din acţiunile “Lukoil”, în timp ce aproximativ 20% erau deţinute de “ConocoPhillips”. Aceasta din urmă anunţa în 2010 că doreşte să vândă, în următorii doi ani, întreg pachetul de acţiuni deţinute, acţiuni ce urmau a fi achiziţionat de “Lukoil”.

Conform informaţiilor devoalate de către Reuters încă din 2008, PDG-ul “Lukoil” avea să devină cel mai mare acţionar al companiei, ridicându-şi cota de participare de la 1,3% la 20,4% după ce a achiziţionat acţiuni în valoare de peste 1 miliard $. În acelaşi an, Fedun anunţa şi el majorarea cotei de deţinere de la 8,3% la 9,09%, după ce a investit peste 635 milioane $ în acţiuni “Lukoil” (fiecare dintre cei doi şi-au majorat între timp participaţiile, investind continuu în acţiuni “Lukoil”).

Deşi normele pieţei de capital ruse impun ca acţionariatul unei companii să fie mai puţin transparent, din cauza faptului că sunt implementate conturile globale, în afara celor doi lideri, mai există încă peste 44.400 de acţionari, dintre care doar 13 dintre aceştia deţin 96,2% din totalul acţiunilor companiei. De remarcat că atât fondurile de investiţii, cât şi investitorii instituţionali, au deţineri de sub 1%!

Loading...

Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.