Perestroika LUKoil trece şi prin România (II)

(partea a doua)

În precedentul material am încercat o scurtă radiografie a ceea ce reprezintă Lukoil pentru zona economică şi financiară a arealului geografic pe care-l controlează. Astăzi vom încerca însă să descifrăm modul în care o astfel de afacere poate deveni o afacere de succes, care sunt legăturile indisolubile dintre politic şi economic, atât cât putem pătrunde prin vălul de discreţie sfâşiat în aceste momente de scandalul românesc creat în jurul afacerilor Lukoil.

Dănuţ Dudu

 

  • Afaceri petroliere cu iz politic

Greu de spus care este realitatea din dosarele procurorilor români (lăsăm Justiţia să se pronunţe în acest dosar) dar, în acest moment, nu putem să nu ne aducem aminte de episodul aproape similar înregistrat în 2011 în Bulgaria unde singura rafinărie din Bulgaria, Neftochim Burgas, controlată de compania rusă Lukoil, îşi înceta activitatea, pentru că Agenţia Vamală bulgară a blocat vânzarea produselor obţinute aici, precum şi activitatea terminalului petrolier Rosenets.

La acea dată, agenţia a retras licenţa de depozitare a combustibilului pe care rafinăria o deţinea pentru că Lukoil nu a instalat aparate de măsură care să fie conectate la sistemul fiscului bulgăresc. Ca şi în România, ruşii de la Lukoil au ameninţat cu închiderea rafinăriei, ameninţare care a rămas fără final deoarece ca şi la Bucureşti politicul a creat presiuni ce au dus într-un final la muşamalizarea întregii afaceri. (Conform interceptărilor telefonice publicate de revista “Galeria” în ianuarie 2011 dintre şefului agenţiilor vamale Vanio Tanev cu ministrul de Interne şi cel de Finanţe. Din acestea rezultă că Ministerul de Interne i-a cerut şefului vămilor să fie îngăduitor cu anumite companii mari (Billa, Lukoil).

Alte interceptări arată cum ministrul de Interne Ţvetan Ţvetanov l-ar fi ameninţat pe un angajat al serviciului vamal pentru că acesta a impus sancţiuni companiei ruse Lukoil, pentru că a vândut păcură grădiniţelor din Bulgaria). Cât de profundă era legătura dintre clasa politică bulgară şi Lukoil era devoalat, la acea vreme, de site-ul wikileaks care publică o telegramă diplomatică a fostului ambasador american în Bulgaria, John Beyrley, care îl descria pe premierul bulgar Boiko Borisov (foto) ca fiind “un individ imprevizibil cu ambiţii politice nelimitate şi, aparent, un viitor strălucit în politica Bulgariei”.

În acelaşi timp, acesta avertiza căÎn trecut, Borisov a fost implicat în activităţi infracţionale grave şi are legături strânse cu LukOil şi ambasada Rusiei” şi că „Borisov are legături financiare şi politice cu directorul LukOil Bulgaria, Valentin Zlatev, un influent lider interlop. Loialitatea lui Borisov şi vulnerabilitatea în relaţia cu Zlatev joacă un rol major în procesul de luare a deciziilor politice”.

 

  • Scandal Petrotel cu aromă politică

Reţeta aplicată în ţara vecină pare a fi similară cu cea din România unde, ca urmare a acţiunilor justiţiei, prim-vicepreşedintele grupului Lukoil, Vladimir Nekrasov (foto), îşi permite să dea un ultimatum procurorilor sub forma unui şantaj explicit: „Ar fi păcat să trebuiască să oprim rafinăria. Am investit mulţi bani aici (…) Înţelegem foarte bine că ei, Dragnea şi Nicolescu, (vicepremierul Liviu Dragnea şi ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu – n.n.) nu au cum să intervină într-o anchetă a procuraturii”.

Acestuia i se alătură şi ambasadorul Rusiei care diplomatic îşi exprimă speranţa că ancheta “se va face nepărtinitor şi obiectiv în cadrul legii şi ţinând cont în mod cuvenit de interesele atât ale mediului de afaceri, cât şi ale muncitorilor, precum şi de interesele relaţiilor ruso-române.”

Drept urmare, dacă Dragnea şi Nicolescu nu pot interveni direct, de ce nu ar pune presiune pe procurori premierul Victor Ponta? Într-o suită de declaraţii succesive acesta sublinia că „nu e vorba că am prins pe cineva furând o maşină şi indisponibilizăm maşina”, fiindcă „cei care au comis fapte penale nu fugeau cu conductele în Rusia” şi nici nu „mutau “rafinăria din România.

Mai mult, chiar dacă din punctul său de vedere “Justiţia e independentă” dar „când e vorba de locuri de muncă, noi, Guvernul, avem o poziţie foarte clară. E foarte bine ca justiţia să îşi facă datoria, îi felicit pe procurorii care ne ajută să îi pedepsim pe cei vinovaţi, dar trebuie să avem grijă – în cazul Lukoil sunt 3500 de angajaţi – să avem o gândire orientată spre a salva locurile de muncă şi interesele economice”.

Finalitatea? Procurorii au ridicat sechestrul, dar scandalul este abia la început deoarece fiind în plină campanie electorală prezidenţială, Victor Ponta a oferit contracandidaţilor săi, prin ingerinţa sa în problemele justiţiei, un nesperat material de propagandă electorală.

Oricum, premierul declara după ridicarea sechestrului: „Îmi doresc ca, ori de câte ori este vorba de locuri de muncă, să avem o poziţie foarte clară, de salvare a acestora. Vreau să spun încă o dată – şi îl rog pe ministrul Justiţiei să transmită corect ceea ce am spus – e foarte bine ca justiţia să îşi facă datoria, ca cei care au păgubit statul să plătească şi să recuperăm prejudiciile. Îi felicit pe toţi procurorii şi judecătorii care ne ajută să îi pedepsim pe cei vinovaţi.

În acelaşi timp, trebuie să avem grijă – că noi suntem Guvernul, nu e treaba procurorului sau a judecătorului – de… în cazul Lukoil sunt 3.500 de angajaţi. Mă bucur că o să îşi primească salariile vineri şi să avem de fiecare dată o gândire de a salva locurile de muncă şi interesele economice “. Mai mult, aflat într-o vizită de lucru în Republica Moldova, Victor Ponta răspundea sec întrebării jurnaliştilor de la “Moldova 1 TV” de interpretarea declaraţiilor sale ca fiind o ingerinţa în treburile justiţiei că “asta este o prostie din România!”.

“Dacă cineva nu a plătit taxe suficiente, interesul meu este să recuperez acei bani, nu să-i închid pur şi simplu afacerea. Dacă se va constata acest prejudiciu de către judecători, atunci trebuie să-l recuperăm de undeva. Dacă eu stau cu un morman de fiare pe care nu mi le cumpără nimeni, nu le recuperez”, a adăugat Ponta.

În stilul său caracteristic, preşedintele României, Traian Băsescu, a abordat însă altfel problema. Susţinând că nu abordarea celor de la Lukoil este de “tip putian” solicita cu vehemenţă că” Îndrăzneala celor care au dat mesajul ‘ne gândim până vineri’… Ia plecaţi, băieţi! Dacă nu respectaţi legile statului, dar să nu credeţi că plecaţi cu rafinăria”.

Mai mult, acesta considera ca reacţia României “trebuie să fie pe înţelesul ruşilor şi trebuie să ne comportăm la fel. LUKOIL trebuie să se gândească să dispară de tot de pe piaţa românească, dacă aceasta este abordarea. Trebuie să hotărască: respectă legile statului român, dacă vrea legile de la Moscova, se duce acolo! Nu poate face acest tip de presiune pe justiţia din România. LUKOIL merge de 5 ani în pierdere. Cele 700 de milioane anual sunt accizele statului român”.

O reacţie aparent normală pentru preşedintele unui stat independent, dar cel puţin ciudată pentru cel care a reuşit să urce pe fotoliul prezidenţial cu ajutorul financiar al celor de la Lukoil. Conform informaţiilor vehiculate de postul de televiziune B1TV,” Pe 19 noiembrie 2009, cu câteva zile înainte de primul tur al prezidenţialelor, Lukoil România a donat Partidului Democrat-Liberal 143.250 de lei; pe 2 octombrie 2014, cu numai o zi înainte de începerea campaniei electorale pentru prezidenţiale, procurorii anunţă că Lukoil este cercetată pentru evaziune fiscală şi spălare de bani de 230 milioane de euro”

Documentul este confirmat şi de şeful din 2009 a Lukoil România, Constantin Tampiza, care declara pentru România Liberă că: “Eu nu l-am sponsorizat pe Traian Băsescu, ci am dat bani la PDL. A venit un om de la ei, de la partid, la mine şi mi-a spus că au o acţiune. Dacă banii daţi de compania noastră i-au folosit în campania electorală a lui Traian Băsescu, atunci bravo lor. Fiecare are o simpatie personală. A mea poate să fie Băsescu, poate să fie Videanu… E opţiunea mea”, explica şeful Lukoil din România, în 2009.

De altfel, legăturile indirecte ale lui Băsescu cu companiile ruseşti au fost întreţinute şi de fiica cea mare a preşedintelui, Ioana Băsescu. Aceasta, la cabinetul său notarial, a legalizat toate documentele necesare ruşilor de la Gazprom pentru accesul pe piaţa românească.

În acest context poate nu trebuie neglijat faptul că între Traian Băsescu şi Vagit Alekperov au avut loc două întâlniri directe: una în februarie 2011 şi cea de a doua în 15 mai 2013. În ambele cazuri, preşedintele Lukoil, Vagit Alekperov a venit la Cotroceni pentru a prezenta planurile de viitor ale companiei. Rămâne întrebarea dacă la cea din urmă a fost abordat şi subiectul delicat al evaziunii fiscale sau spălării de bani, ţinând cont de faptul că la acea dată acestea erau în plină desfăşurare şi mai mult ca sigur cei din serviciile de informaţii române l-au informat pe preşedintele României despre afacerile ilegale pe care le desfăşurau ruşii.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.