BCE face pasul final către uniunea bancară europeană

Aşteptat cu emoţie, rezultatul test-stress-ului bancar de anul acesta a dat naştere la polemici, dispute şi speculaţii care au propulsat, într-o primă etapă, pe lista neagră a auditului iniţiat de BCE şi EBA nume sonore ale sistemului bancar european. Devoalarea pe 26 octombrie a listei băncilor care au eşuat în faţa acestui test a eliminat însă numele grele care au reuşit (unele dintre ele), în extremis, să evite prezenţa pe lista neagră a BCE.

Ţinând cont că acest ultim test este definitoriu pentru activitatea ulterioară a BCE în calitate de supraveghetor al întregului sistem bancar european, absenţa de pe lista neagră echivalează cu un vot de încredere acordat respectivelor instituţii bancare.

 

Dănuţ Dudu

 

  • Un test care a stresat opinia publică şi investitorii

Finalul săptămânii precedente a fost marcat de zvonurile legate de rezultatele stress-testului aplicat de BCE (în colaborare cu Autoritatea Bancară Europeană (EBA)) celor 130 de instituţii bancare aflate în arealul european. (Testul s-a bazat pe o serie de scenarii potenţiale, cum ar fi cel al unei noi crize pe piaţa imobiliară, o nouă recesiune şi o bulă în zona creditării. În plus, BCE a efectuat o analiză suplimentară a activelor băncilor din zona euro în calitatea sa de regulator principal al băncilor care folosesc euro, iar testele EBA acoperă şi băncile europene care nu fac parte din rândul celor care folosesc moneda unică, inclusiv cele britanice).

Conform informaţiilor lansate pe 22 octombrie de agenţia spaniolă de ştiri EFE, 11 bănci picau, cu brio, respectivul test. Numai că trei zile mai târziu, agenţia de ştiri Blomberg majora numărul “picaţilor” de la 11 la 25 de bănci, astfel încât se ajungea la performanţa ca una din 5 bănci testate să nu se alinieze cerinţelor impuse de cele două organisme de supraveghere bancară.

Informaţiile celor de la Blomberg se bazau pe proiectul de declaraţie care urma să fie făcută de către oficialii BCE pe 26 octombrie, proiect obţinut din surse confidenţiale de către jurnaliştii agenţiei. Astfel, listei iniţiale publicate de către EFE li se adăugau încă 14 instituţii bancare, printre care se regăseau nume sonore ale sistemelor bancare germane, olandeze şi franceze. Diferenţa dintre cele două liste era explicată de analiştii financiari prin modul de evaluare şi interpretare a rezultatelor testului.

De principiu, rezultatele oficiale ar trebui să ţină cont de raportul de solvabilitate al băncilor respective calculat la 31 decembrie 2013. Numai că, informaţiile obţinute din interiorul BCE sugerau că acesta ar putea lua în calcul creşterea capitalurilor proprii ale băncilor până la 30 septembrie 2014.

Asta înseamnă că, dacă se ia în calcul ultima variantă, băncile aflate în dificultate la finele lui 2013 se pot afla în acest moment într-o situaţie care le elimină “a priori” de pe lista neagră. De exemplu, într-o astfel de situaţie se puteau afla nemţii de la Deutsche Bank, care şi-au majorat capitalurile cu aproape 9 miliarde pentru a trece de testare. Situaţie similară şi pentru Axa Bank Europa (filiala bancară a AXA Group), bancă activă în special în Belgia şi care ar fi primit de la grupul bancar din care face parte 225 de milioane euro până la 30 septembrie 2014, data limită pentru a fi luate în considerare în testele de stres efectuate de BCE.

Chiar dacă oficialii BCE au denunţat informaţiile vehiculate de agenţia EFE, catalogându-le ca fiind pure speculaţii de presă în condiţiile în care rezultatul final urma a fi făcut public oficial pe 26 octombrie, pieţele de capital au îngheţat, investitorii aşteptând cu sufletul la gură rezultatele oficiale, iar moneda unică europeană şi-a continuat declinul în faţa USD.

 

  • Ce este un test de stress bancar?

Testul de stres bancar („stress test”) este un exerciţiu realizat de băncile care supraveghează activitatea sistemului bancar, în care se simulează condiţiile economice şi financiare extreme plauzibile, pentru a studia impactul acestora asupra instituţiilor financiare şi a evalua capacitatea acestora de a rezista unor astfel de situaţii.

Testele de stres bancare au fost puse în aplicare de către băncile centrale şi autorităţile responsabile cu supravegherea bancară începând cu sfârşitul anului 1990, deoarece până în acel moment nu erau luate în calcul elementele macroeconomice ce pot influenţa evoluţia sistemului bancar. Utilitatea acestor teste s-a dovedit începând cu criza din Asia din 1997, care a subliniat rolul pe care îl au în debutul crizelor bancare deteriorarea factorilor macroeconomici (schimbări ale ratelor de consum şi ale nivelurilor investiţiilor, recesiunea, şomajul, inflaţia etc).

Până atunci, aceşti factori nu erau suficient luaţi în considerare în metodologia de reglementare şi supraveghere bancară (raporturi prudenţiale, de control al riscurilor interne, monitorizarea instituţiilor financiare individuale de către autorităţile de supraveghere, precum şi de către agenţiile de rating).

“Construcţia” unui test stress are la bază definirea mai multor scenarii potenţiale pe un orizont de unul sau doi ani şi care vor fi aplicate portofoliilor băncilor vizate (credite, investiţii, datorii), pentru a măsura evoluţia acestora în contextual scenariilor date.

Un prim scenariu, numit „core” sau „central”, rezumă principalele previziuni macroeconomice existente în momentul elaborării testului. Rezultatele acestuia sunt apoi comparate cu cele generate de un alt scenariu, secundar, considerat extrem, care include toate riscurile majore care pot rezulta dintr-o rată de creştere economică scăzută (sau chiar negativă) urmată de recesiune, creşterea şomajului, prăbuşirea pieţelor de capital, creşterea incontrolabilă a creditelor restante etc. Acest scenariu extrem ia în considerare nu numai riscurile rezultate pentru o anumită instituţie financiară supusă testului, dar şi riscul de contagiune care ar putea genera instabilitate în sistemul financiar, un aşa numit risc sistemic. Acest scenariu extrem ar trebui să aibă un impact semnificativ, realist, chiar dacă probabilitatea sa este redusă cu o condiţie: aceasta să fie diferită de zero.

Testele sunt aplicate secvenţial, astfel încât să poată evidenţia impactul macroeconomic asupra volumelor şi a riscului de credit suportat de bănci, valoarea activelor lor şi în cele din urmă la raportul lor de solvabilitate. Astfel, rezultatul testelor trebuie să creioneze capacitatea băncilor de a face faţă unor eventuale furtuni economice posibile şi fragilitatea potenţială a unui sistem bancar naţional atunci când o parte importantă a instituţiilor financiare dintr-o ţară nu primeşte rezultate satisfăcătoare la un test. În acest caz, băncile vor trebui fie să-şi majoreze capitalul (cu sau fără sprijinul statelor), fie să se restructureze.

Loading...

Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.