Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor

15

Sfântul Cuvios Dimitrie zis „cel nou” sau „Basarabov”, Ocrotitorul Bucureștilor, pomenit de Biserica Ortodoxă Română la 27 octombrie, a trăit în secolul al XIII-lea, în timpul „imperiului” de la Târnovo, întemeiat de români și de bulgari sub conducerea fraților Petru și Asan.

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou s-a născut aproape de orașul Ruse, într-un sat locuit de vlahi, Basarabov, pe valea râului Lomul, din părinți ortodocși și iubitori de Hristos. Părinții lui erau oameni săraci, care nu l-au putut da la învățătură, ani în șir a dus la păscut vitele și oile țăranilor din sat.

Atmosfera de viață autentic creștină din familie, ca și învățăturile pe care le auzea la biserică l-au făcut să fie blând și milostiv cu toți semenii săi. Postea și se ruga mereu, se îngrijea mult de cei săraci, cărora le împărțea o parte din hrana pe care o primea de la consătenii săi pentru paza vitelor.

Cunoscând pe unii călugări din mănăstirile din apropiere, a aflat de viața îmbunătățită pe care o duceau aceștia. Pe măsură ce creștea, s-a trezit în el dorul după viața monahală, deși practicase și până atunci, poate fără ca să-și dea seama, cele trei „virtuți” cerute oricărui călugăr: sfințenia vieții (fecioria), smerenia (ascultarea) și sărăcia. Astfel, s-a călugărit într-o mănăstire din apropiere și s-a așezat într-o peșteră, săpată în stâncă, pe malul râului Lom. Acolo a petrecut ani în șir în post aspru, înfrânare și rugăciune, izolat cu totul de lume și chiar de ceilalți monahi.

Citeste si:  ANPC a amendat cu peste 43.000 lei marile lanţuri de magazine din Bucureşti

Nu se știe câți ani a trăit în această peșteră și nici cum își agonisea cele necesare traiului, după cum nu se știe nici data trecerii sale la cele veșnice. Se spune că pe când și-a simțit sfârșitul aproape, a venit pe malul Lomului și s-a așezat între două lespezi de piatră ca într-un sicriu. Și astfel și-a încredințat sufletul lui Dumnezeu, fiind înconjurat în chip nevăzut doar de sfinții îngeri.

Pe bună dreptate, una din cântările bisericești din ziua prăznuirii sale îi înfățișează viața prin aceste cuvinte: „Ca un înger pe pământ viața ta ai săvârșit, în post și rugăciune ziua și noaptea petrecând, ca să înfrângi pornirea ispitelor cu care te-ai luptat, ca un ostaș adevărat al lui Dumnezeu, a cărui voie ai împlinit din tinerețe și toate întunecimile le-ai socotit. Pentru aceasta și noi cu credință te lăudăm și te slăvim” (Podobia la Utrenie).

Mulți ani nimeni n-a știut de trecerea la cele veșnice a Sfântului Cuvios Dimitrie. Moaștele Sfântului au fost scoase la lumină în chip minunat, prin lucrare dumnezeiască. După ce vestea descoperirii s-a aflat atât în sudul Dunării, cât și în nord, numeroși credincioși de pe ambele maluri se îndreptau spre satul Basarabov pentru a se închina cinstitelor moaște și a cere Sfântului Dimitrie ajutor și mijlocire în fața Părintelui ceresc. Se împlineau astfel cuvintele Sfântului Apostol Pavel care scria corintenilor că: „Dumnezeu a ales pe cei nebăgați în seamă ai lumii acesteia ca să biruiască pe cei tari, a ales pe cei de jos ca să rușineze pe cei trufași” (I Corinteni 1, 27-28)’.

Citeste si:  Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor

Tradiția spune că unul din domnii Țării Românești a ridicat în satul Basarabov o biserică nouă, în care au fost așezate moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, spre a fi cinstite de credincioșii care se îndreptau mereu spre satul în care văzuse lumina zilei. Moaștele noului sfânt al lui Hristos au rămas acolo aproape cinci secole.

Între anii 1768-1774 în timpul războiului ruso-turc, purtat în sudul Dunării, dar și pe pământ românesc, generalul rus Petru Saltacov, ajuns cu oștile sale în satul Basarabov, a dispus ridicarea sfintelor moaște și trimiterea lor în Rusia. Ajungând cortegiul cu racla în București, un negustor bogat cu numele Hagi Dimitrie, un macedoromân, împreună cu mitropolitul Grigorie II al Țării Românești au rugat pe generalul rus să lase cinstitele moaște ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou poporului român și Mitropoliei țării, ca o mângâiere pentru multele pagube materiale și suferințe îndurate de români în cursul acelui război, mai ales că era „valah” de neam. Cererea a fost ascultată și moaștele au fost așezate cu mare cinste în Catedrala mitropolitană din București în iulie 1774. Mâna dreaptă a Sfântului a fost trimisă, totuși, la Kiev.

În felul acesta, Sfântul Dimitrie cel nou sau Basarabov a devenit ocrotitorul Bucureștilor și al întregii Țări Românești.

Sfântul Cuvios Dimitrie a fost proclamat oficial Ocrotitorul orașului București de către mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793), iar din anul 1955, cultul său a fost generalizat în toată țara.

Citeste si:  Cutremur de 4,8 grade pe Richter în zona Vrancea; seismul s-a simţit la Bucureşti

Din 1774, de când sfintele sale moaște se află în Catedrala de pe Dealul Patriarhiei, pelerini de pretutindeni vin și i se închină. Dacă în timpul unei zile obișnuite trec prin fața raclei câteva sute de persoane, în pelerinajul organizat cu ocazia prăznuirii sale, sfintele sale moaștele sunt venerate de sute de mii de pelerini.

Pelerinajele închinate Sfântului Dimitrie cel Nou depășesc cinstirea acordată în mod obișnuit moaștelor sfinților, iar bucureștenii îl cinstesc și ca ocrotitor al lor.

În trecut, la vreme de seceta, la cererea credincioșilor se scoteau sfintele moaște ale cuviosului, se făcea un popas de o zi-două în fiecare sat, se săvârșea Sfântul Maslu, sărutau cu toții sfânta raclă, se rostea predica, mâncau cu toții pe iarbă și porneau în procesiune spre satele vecine. În fruntea procesiunii mergea un tânăr purtând Sfânta Cruce. Apoi, doi tineri purtau drapelul național, lat cât șoseaua. În urmă, bătrânii purtau prapuri, cruci și steaguri, urmați de sfintele moaște; iar masa credincioșilor, în sunetul clopotelor, purta în mâini lumânări aprinse, busuioc și flori.

După terminarea slujbei de ploaie, alteori în timpul ei, cu voia lui Dumnezeu, venea ploaie puternica și adăpa brazdele pământului lovit de secetă pentru păcatele noastre.

Sfinte Preacuvioase Părinte Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! (vol. Patericul românesc — autor Arhimandrit Ioanichie Bălan). (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

 

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata