Reţeta ştiinţifică a succesului: să încetăm să mai visăm şi ne ancorăm mai mult în realitate

Pentru a avea succes și a fi mai fericiți trebuie să visăm mai puțin și să ne ancorăm mai mult în realitate, au demonstrat științific cercetători americani, demitizând înțelepciunea tradițională care postulează gândirea pozitivă. O carte apărută la jumătatea lunii octombrie în Statele Unite vine să combată una dintre cele mai false idei despre gândirea pozitivă, și anume că schimbările din viața noastră, de ordin personal sau social, se pot face fără efort, scrie The Guardian în ediția electronică.

Gabriele Oettingen și Heather Kappes, psihologi la Universitatea din New York, au publicat în 2011 rezultatele unui studiu în care participanții au fost lipsiți de apă. Unii dintre acești voluntari însetați au fost supuși apoi unui exercițiu de vizualizare ghidat, în care li s-a cerut să-și imagineze un pahar cu apă rece, lucrul pe care îl doreau probabil foarte mult în acel moment. Ulterior, măsurând tensiunea arterială a fiecăruia, Oettingen a descoperit că exercițiul a secat nivelurile de energie ale oamenilor și i-a făcut să se relaxeze.

Implicația este uimitoare: un pahar imaginar de apă îi poate face pe oameni mai puțin motivați să se ridice și să meargă la frigider sau la robinet pentru a-și potoli setea reală. Această concluzie este exact reversul unuia din principiile centrale ale psihologiei populare, și anume ideea că imaginând viitorul dorit face mai probabil ca acesta să se întâmple.

Oettingen a arătat în cercetările ei că a transforma dorințele în fantezie face ca acestea să fie mai greu de realizat în realitate. Imaginați-vă că aveți o săptămână productivă, și veți realiza mai puțin. Imaginați-vă că primiți un cadou neașteptat de bani, și veți fi mai puțin motivați să vă angajați în tipurile de activități care aduc bani.

Din fericire, nu toate tipurile de gândire cu privire la viitor sunt atât de auto-sabotoare. În noua sa carte, intitulată Rethinking Positive Thinking (regândind gândirea pozitivă), publicată în Statele Unite la jumătatea lunii octombrie, Oettingen pledează în favoarea „opusului mental”, o tehnică ce presupune combinarea metodică de gânduri pozitive și negative cu privire la propriul viitor, într-un mod care pare să funcționeze surprinzător de bine, atunci când se încearcă înlocuirea obiceiurilor sau mentalităților greșite cu unele bune.

Pe parcursul ultimului deceniu, în studii efectuate de Oettingen și alți cercetători, s-a dovedit că opusul mental dublează rezultatele activităților în care se angajează oamenii: crește consumul de legume și fructe cu 30% sau ajută persoanele care suferă de dureri cronice să devină mai active fizic. Aplicată de elevi cu venituri mici din Germania și SUA, această metodă a condus la creșterea frecventării cursurilor și la performanțe mai bune.

Opusul mental combate una dintre cele mai false idei despre gândirea pozitivă, și anume că schimbările din viața noastră, de ordin personal sau social, se pot face fără efort. De fapt, după cum sugerează cercetarea lui Oettingen, convingându-ne că viața va fi ușoară face ca aceasta să fie semnificativ mai grea. Cel mai bun mod de ne a potoli setea de schimbare este, se pare, de a ne reaminti că paharul este încă pe jumătate gol.

Numele complet al tehnicii este ‘opus mental cu intenții de punere în aplicare’. În cartea sa, Oettingen îl renumește ‘Woop’ de la ‘wish, outcome, obstacle, plan’ (dorință, rezultat, obstacol, plan). Acronimul stabilește cele patru etape ale procesului. În primul rând, acordăm un minut sau două gândindu-ne în detaliu la ce dorim să realizăm; în al doilea rând, ne imaginăm în mod clar cel mai bun lucru pe care îl asociem cu rezultatul realizat (acest „cel mai bun lucru” ar putea fi o emoție, o promovare, o laudă, orice, de fapt). În al treilea rând, ne gândim care ar fi obstacolul intern pe care este cel mai probabil să-l întâlnim pe parcurs (acest obstacol nu este ceva concret, ci o slăbiciune din interiorul nostru care ne împiedică să atingem un obiectiv — un salariu mai bun sau o relație mai bună cu cineva). În cele din urmă, formulăm un plan de tipul „dacă (…) — atunci (…)” pentru ceea ce vom face atunci când apare acest obstacol (dacă mă simt îngrozit când stau în fața publicului, atunci îmi voi aminti cât de sârguincios am repetat; dacă mă surprind verificând Twitter-ul, mă voi ridica de la birou imediat).

Nu e nimic greșit în a visa un pic, pozitiv, cu ochii deschiși, dacă acest lucru ne face să ne simțim bine, atât timp cât nu ne așteptăm la nimic mai mult decât senzația de bine.

Opusul mental păstrează partea cea mai utilă a fanteziilor pozitive: clarifică ceea ce dorim și ne reamintește cât de bine ne putem simți dacă realizăm acel lucru: o creștere de salariu, să spunem, un nou loc de muncă, o talie mai mică sau o relație fericită. Apoi are puterea de a ști ceea ce nu am realizat și pentru care trebuie să muncim destul de mult (să fim în formă, să ne îmbunătățim căsnicia, să câștigăm mai mulți bani — totul necesită muncă). În final, tehnica woop ne determină să planificăm din timp ce vom face odată ce, în mod inevitabil, personalitatea noastră imperfectă ne va sta în cale. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Loading...

Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.