MUZEELE ŢĂRII: Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara

Muzeul Satului Bănățean, o adevărată „rezervație”de arhitectură etnografică în aer liber, este amplasat în partea de nord-est a orașului Timișoara, la marginea Pădurii Verzi.

Întins pe o suprafață de 17 hectare, muzeul este conceput ca un sat tradițional bănățean și cuprinde gospodării țărănești aparținând diverselor etnii din Banat (români, slovaci, șvabi, ucraineni, maghiari etc.), clădiri cu funcție socială ale satului tradițional (primărie, școală, biserică), instalații de tehnică populară și ateliere.

Deschis publicului la 20 august 1971, ideea înființării muzeului se datorează perseverenței lui Ioachim Miloia, fost director al Muzeului Bănățean între anii 1928-1940, cunoscută personalitate culturală a Banatului — pictor, istoric de artă, restaurator de biserici. În 1967, muzeul a primit actuala suprafață de teren, pe care s-a dezvoltat muzeul etnografic în aer liber al Banatului funcționând ca secție a Muzeului Banatului. Prin Hotărârea nr. 48 din 22 decembrie 1999 a devenit instituție separată, în subordinea Consiliului Județean Timiș.

Nucleul muzeului îl constituie Centrul Civic Sătesc, format din primărie, școală, „Casă Națională” și birt, piesa centrală fiind „Biserica de lemn”, cea mai veche din Timișoara, o adevărată biserică parohială, cu o istorie interesantă. Construită, în 1746, la Remetea Luncă, în 1807 a fost donată credincioșilor din satul vecin Topla, unde a fost strămutată pe tăvălugi, trasă de 24 de perechi de boi.

Citeste si:  Antonescu: Nu a existat nicio lovitură de stat în 2012

De acolo a fost adusă la muzeu în 1987. Lăcașul de cult prezintă câteva detalii arhitectonice ce o recomandă ca cel mai valoros lăcaș de cult de lemn din Banat: brâul median răsucit la torsadă și brâu prelungit pe întreg perimetrul clădirii. Pereții sunt din bârne late de gorun lucrate pe toate cele patru fețe și încheiate la colțuri în „coadă de rândunică”. Acoperișul este din șindrilă, iar clopotnița este separată.

Principalele atracții ale muzeului sunt gospodăria din Căpâlnaș (județul Arad, sec. al XIX-lea), casa de olar cu atelier de la Bata (județul Arad, sec. al XVIII-lea), oloinițe, o moară cu ciutură de la Topleț, mori de apă și de vânt, biserica de lemn din Topla (Caraș-Severin, sec. al XIX-lea). Foarte apreciate sunt casele tradiționale din ținuturile Banatului și ale Crișanei din veacurile trecute, reprezentative fiind gospodăria de olar din Jupânești (Timiș, sec. al XIX-lea), dar și casele tradiționale țărănești de pe Aleea minorităților (slovacă, ucraineană, maghiară, germană, sârbească, bulgărească sau a romilor).

Citeste si:  Teodorovici (MFE): Pentru a lupta eficient împotriva fraudei şi a corupţiei este nevoie de reacţii imediate

Cel mai vechi obiectiv al muzeului este Casa din Bata, aflată aici încă de la înființarea muzeului. Provenită din zona etnografică Arad și datând din secolul al XVIII-lea, Casa aparține primului tip de locuință bicelulară, este construită din lemn și se distinge prin faptul că are acoperiș de paie.

Este compusă din tindă, cameră de locuit și o prispă continuă pe latura lungă, sprijinită pe stâlpi din lemn. Intrarea se face prin tindă, unde se găsea sistemul de încălzit și gătit, vatra cu hornul deschis și gura de foc a sobei oarbe din camera de locuit. Ferestrele erau mici, iar mobilierul era realizat în casă de gospodari sau de alte persoane din comunitate.

„Barocul etnografiei românești”, cum este numit Banatul de către poetul Lucian Blaga, dorește să redea prin Muzeul Satului Bănățean, imaginea unui sat tradițional, eterogen, cu case țărănești cu prispă deschisă, prelungită pe toată lungimea construcției sau parțială, cu acoperișul sprijinit pe stâlpi de lemn, decorați prin cioplire și crestare, cu ornamente geometrice tradiționale, ori cu acoperișul din paie sau șindrilă, cu case de țărani și de meșteri olari, cu biserică, primărie, atelier de rotărie, instalații tehnice țărănești, mori, văiugi, oloinițe, câteva podețe și o mulțime de obiecte reprezentative pentru simplitatea în care trăiau odinioară oamenii din această parte de țară. În acele vremuri, orice gospodărie se făcea remarcată prin obiecte tradiționale autentice: țesături și broderii, oale, farfurii, ulcioare de lut, obiecte împletite, straiele populare lucrate din materiale țesute în război și împodobite cu motive specifice.

Citeste si:  Sforăitul şi apneea de somn pot provoca serioase tulburări de memorie

Colecția muzeului a fost îmbogățită, după 2007, cu peste 10.000 de obiecte aparținând Muzeului Banatului, iar în pragul acestei toamne, expoziției i s-a adăugat o nouă gospodărie țărănească tradițională provenind din localitatea Chizătău. Donată de Bot Doru din Chizătău, aceasta cuprinde două case de locuit, una de la mijlocul secolului al XIX-lea, cu pereți de lemn lipiți cu lut la interior și la exterior, iar cea de-a doua clădire, tot din lemn, construită la începutul secolului al XX-lea, reprezintă modelul clasic de locuință a unui sătean bănățean înstărit din acea epocă.

Anual, pe parcursul verii și al toamnei, în cadrul muzeului se desfășoară mai multe festivaluri, precum Festivalul Plai sau Sărbătoarea Recoltei.(Agenţia Naţională de Presă AGERPRES) Foto: ghiduri-turistice.info, banaterra.eu

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata