La 10 noiembrie 1940, a avut loc primul cutremur major din România contemporană. A fost un seism cu magnitudinea de 7,4 pe scara Richter, produs la ora 3 și 40 de minute și care a durat 40 de secunde. Conform altor studii, magnitudinea acestui cutremur s-a situat la 7,7 grade.
* 10 noiembrie 1940, ora 10,30 — ”Mișcarea seismică de intensitate nouă spre zece s-a resimțit patruzeci de secunde în București, duminică dimineața la ora 3 și 40 de minute. Seismul a avut epicentrul în Munții Vrancei unde se află vechi vulcani stinși. Un bloc de nouă etaje din centrul Capitalei a căzut la sol. Există un număr neprecizat de victime. Multe alte case au avut de suferit, mai ales la acoperiș. Acest seism se aseamănă cu cel înregistrat în România în 1938”.
Epicentrul său a fost localizat în zona Vrancea, la o adâncime de 133 km. Urmările cele mai grave s-au semnalat în sudul și centrul Moldovei, dar și în nord-estul Munteniei. Orașul Panciu a fost distrus în proporție de 90%. De asemenea, orașele Focșani, Galați, Mărășești, Tecuci și Iași au suferit distrugeri mari.
Încă de la începutul anului 1940, în zonă s-au produs mai multe cutremure, cu magnitudini cuprinse între 4,0-5,5 și care au a avut loc la adâncimi mari, de 130-160 km.
Seismul a avut mai multe replici, încă din primele momente, dintre care șase au atins magnitudini de peste 5,0. Cea mai puternică replică s-a înregistrat în dimineața zilei de 11 noiembrie 1940, la ora 8.34, având magnitudinea 5,5 grade, intensitatea maximă VI, adâncimea focală 150 km, replică ce a fost, se pare, resimțită ușor și la București. Seria de replici a continuat până la începutul lunii decembrie 1940, după care s-a stins treptat.
Însemnările vremii consemnau că ”au căzut turnuri de la sfintele biserici, iar alte biserici au căzut de tot’‘, ”s-a rupt turnul cel înalt, Colțea, iar din casele boierești și din cele de obște puține au scăpat zdravene”.
După evaluarea pagubelor, Asociația Generală a Inginerilor din România (AGIR) a efectuat un studiu detaliat cu privire la efectul seismului asupra clădirilor din beton armat. Inginerii au ajuns la concluzia că normele referitoare la calculul construcțiilor din beton armat nu prevedeau riscul seismic. Aceste norme de construcție fuseseră copiate după modelul german, numai că nu prevedeau calculul la eforturi seismice, din moment ce Germania este situată într-o zonă fără risc seismic.
De asemenea, în urma cutremurului, geologul Ion Atanasiu (1892-1949) a realizat un prim studiu științific și a creionat harta seismică a României, subliniind că, deși există numeroase focare seismice — transilvanice, banatice, danubiene, făgărășene, pontice—, cele mai distrugătoare seisme sunt cele pe care le-a denumit moldave, cu epicentrele aflate în zona Vrancea. Pe harta lui Atanasiu sunt figurate două aliniamente mai importante de sensibilitate seismică în sud-estul României: primul, Urziceni-Lehliu-Călărași, al doilea, București.
Ulterior, în perioada postbelică, experții au elaborat noi norme de construcție, care au fost aplicate la toate clădirile. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)