Timişoara, o destinaţie preferată pentru valsuri, baluri, festivaluri

Municipalitatea timișoreană a elaborat o strategie de dezvoltare culturală pentru următorii zece ani, într-o viziune extinsă, care cuprinde manifestări pe toate gusturile, de la festivalurile clasice, de elită, ori balurile cu parfum vienez, la concerte internaționale de jazz și serbări cu iz câmpenesc, toate fiind foarte apreciate de public.

„Timișoara ar trebui să fie mai inclusivă, pentru că avem un consum cultural care ne ridică peste consumul național, potrivit cercetărilor efectuate de noi în ultimii 15 ani. (…) Timișoara trebuie să militeze nu doar pentru o cultură a elitelor și a clasei de mijloc, ci trebuie să fie a tuturor”, a declarat prof.univ.dr. Corina Răceanu, consilier în cadrul Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Timiș.

La toate marile manifestări devenite tradiționale pentru Timișoara, de fiecare dată numărul străinilor este impresionant, iar aprecierile sunt unanime.

Festivalul Baroc, organizat în preajma zilei de 18 octombrie, când Prințul de Savoya a eliberat Cetatea Timișoarei de sub ocupația otomană, în 1716, aduce patru zile de carnaval în centrul istoric al orașului, iar bucuria este cu atât mai mare cu cât se suprapune cu sărbătoarea berii, Oktoberfest, care umple halbele cu tradiționala bere nemțească, iar mesele cu cârnați bavarezi și alte specialități germane, cu parade cu calești de epocă, concursuri și multă distracție.

La fiecare sfârșit de săptămână de la finele lunii octombrie, Parcul Rozelor din Timișoara schimbă mireasma trandafirilor cu cea a strugurilor, stăpân devenind Bachus, care vine încărcat cu recolta de struguri și vin alb, rose, rubiniu ori negru din podgoriile Recașului, umplând ulcele și pahare cu licoarea dătătoare de veselie. Printre butoaiele pline cu tone de must dulce, tulburel zglobiu sau „bătrân” aromat, oaspeții pot degusta din bunătățile culinare tradiționale românești: brânzeturi, mititei, preparate din carne de porc și vită, dulciuri de casă și multă muzică.

O altă invitație câmpenească se repetă în fiecare an, de Ignat, în Muzeul Satului Bănățean, unde măcelari din Serbia, Ungaria și România se întrec în gătirea preparatelor din carne de porc sacrificat la fața locului. Spectatorii, copleșiți de miresmele mirodeniilor folosite de bucătari, așteaptă cu răbdare terminarea primelor porții de gulaș și papricaș aburind pentru a degusta pomana porcului și pot vedea „pe viu” cum porcii sunt transformați de maeștrii în delicatese culinare în șorici, jumări, lebăr, tobă, cârnați, sângerete sau caltaboși.

Balurile au fost și au rămas o tradiție pentru Banat până în zilele noastre, când se organizează frecvent. La începutul veacului al XVIII-lea, când plebea se întâlnea duminica și de sărbători la hore, reprezentanții înaltei societăți alegeau balurile, ai căror protagoniști erau mai cu seamă funcționarii și administratorii militari germani aduși de primul guvernator militar al Banatului, Claudius Florimund Mercy.

Astfel, în clădirea Cazinoului Militar din Piața Libertății ființa Palatul contelui Saureau, iar în Sala mare se desfășurau celebrele baluri ale ofițerilor. Pentru a putea avea acces la un astfel de bal, trebuia să fi împlinit vârsta de 15 ani, iar pregătirea pentru conduită să fi început cu cel puțin un an înainte.

Mai târziu, pe la începutul secolului al XIX-lea, au apărut și alți muzicanți, mai laici. În cadrul balurilor lumii ortodoxe se asculta muzica specifică. Atunci au apărut și primele asociații de cântări și muzică sau de petrecere, care funcționau în fiecare cartier timișorean, din care făceau parte germani, maghiari, români, sârbi și evrei.