Strigoii din Banat, anteriori lui Dracula, ar putea fi folosiţi pentru potenţialul turistic

Strigoii din Banat, mai bătrâni decât Dracula, ar putea transforma mai ales satele timișene și cărășene în adevărate atracții turistice pentru turiștii pasionați de senzații tari, dornici să se întâlnească cu umbre ale trecutului. Și aceasta pentru că Banatul este de la început de secol XVIII ‘părintele’ strigoilor, mai ales zonele cărășene sau ale Făgetului timișean, dar ulterior legenda s-a mutat pe nesimțite spre contele Dracula și Transilvania.

Prof.univ.dr. Otilia Hedeșan, etnograf și prorector al Universității de Vest Timișoara, spune că primele relatări în epoca modernă despre strigoii românilor își au originea în Banat, în urma contactului militarilor coroanei habsburgice cu populația acestei regiuni, poveștile din relatările acestora fiind ulterior documentate la fața locului de primul cercetător ‘vampirolog’, dr. Georg Tallar.

‘Banatul nu are un Dracula al său, ci are o imagine mai luminoasă.Dar vă pot vorbi în calitate de om care a scris o carte despre aceste personaje (‘Șapte eseuri despre strigoi’, 1998, n.r.): primele relatări despre strigoii români nu au ajuns în Europa din Transilvania, ci provin din Banat. Sunt relatări făcute în secolul al XVIII-lea de dr. Georg Tallar, care a fost arhiatrul (medic primar, n.r.) al Coroanei Imperiale Habsburgice și care a fost trimis în Varmedia Timișoarei, tocmai pentru că militarii campați aici în urma cuceririi Banatului de către Imperiul Habsburgic reclamau în scrisorile trimise de ei la Viena că românii se plâng că sunt omorâți de strigoi. Medicul Tallar a venit de cinci ori în Banat și o dată în Oltenia.

El povestește într-o carte publicată în anul 1782 la Leida, că i-a cunoscut pe mulți despre care se spunea că sunt strigoi și că are și o teorie. El spunea că ‘nu strigoii îi omoară pe români, ci alimentația lor cu totul și cu totul imprevizibilă și neechilibrată’ — ba postesc foarte dur, ba mănâncă foarte îmbelșugat, gras, și beau multă tărie’, a relatat etnograful prof. univ. dr. Otilia Hedeșan, prorectorul Universității de Vest Timișoara (UVT).

Cercetătoarea remarcă faptul că deși povestirea de secol al XVIII-lea este plasată clar în Banat, imediat după aceea vin informațiile care se regăsesc în Banatul sârbesc, iar în veacurile al XIX-lea și al XX-lea, datorită personajului globalizat numit Dracula, poveștile se mută spre Transilvania.

‘Nu cred că Banatul are neapărat nevoie de un traseu ‘black’ în care cineva să refacă aceste căutări ale medicului vienez, ci aș vrea să rămânem în căutarea unui aspect pozitiv. Banatul este ‘părintele’ strigoilor, dar ni l-au luat alții’, punctează prorectorul Hedeșan.

Strigoii, despre care se presupune că sunt foarte activi mai ales în nopțile de Sfântul Gheorghe și Sfântul Andrei, ‘stăpânesc’, potrivit unor legende, și unele locuri din Timișoara, mai ales acolo unde au avut loc morți violente sau unde au fost torturați oameni. Aceste legende vorbesc despre Liceul Pedagogic ‘Carmen Sylva’ unde, în timpul ciumei, s-a ridicat un adăpost în care erau cazați și tratați bolnavii contaminați, dar mulți dintre ei și-au găsit sfârșitul. Anual, aici vin preoți care sfințesc încăperile palatului.

Legendele Timișoarei vorbesc și de alte foarte multe locuri stranii, unde au avut loc evenimente tragice cu veacuri în urmă: Castelul Huniade (cea mai veche clădire din oraș, ridicată în veacul al XIV-lea), despre care cercetătorul istoric Ioan Hațegan spune că prin anii 1480 — 1490 aici locuia Pavel Chinezu, un comite de Timiș, care obișnuia să-i închidă pe otomani în pivnițele castelului, după care îi oferea ca hrană pentru porci înfometați.
‘Pe alții îi cosea în piei de bivoli și îi arunca în Canalul Bega. Aceste metode au fost preluate de la Vlad Țepeș. Unii dintre otomanii morți în chinuri au revenit să bântuie locul’, relatează istoricul.

Arheologii au descoperit în ultimii ani, în măruntaiele vetrei istorice a Timișoarei, zeci de rămășițe umane, hoituri ciuruite de gloanțe, un cimitir al ‘popilor negri’, dar și unul al turcilor din vremea pașalâcului. În apropiere era un vechi han (strada Vasile Alecsandri colț cu Eugeniu de Savoya), unde ar fi murit primarul german al Timișoarei, Peter Solderer (1722 — 1742), dar și un rabin. Unele povești amintesc despre faptul că cei doi, preschimbați în strigoi, mai trec pe la vechiul han.

Pe lista locurilor din Timișoara unde strigoii obișnuiesc să revină se află și Biserica din lemn din incinta Muzeului Satului Bănățean, construită în anul 1746, în satul Remetea Lunca și care purta hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. La un moment dat, biserica a fost mutată în satul Topla, iar localnicii din Lunca au blestemat sfântul lăcaș, spunând că așa cum ei nu au avut parte de biserică, nici cei din Topla să nu aibă parte de ea.
Etnografii relatează că după acel moment, biserica din lemn a trecut prin foc, apoi i s-a prăbușit altarul, iar satul Topla s-a împrăștiat. În 1987, biserica a fost montată în Muzeul Satului din Timișoara, dar și aici a fost dărâmată de un copac, în timpul unei furtuni. Pentru a scăpa de blesteme, hramul bisericii a fost schimbat în Nașterea Maicii Domnului.

Cercetători ai Universității de Vest Timișoara (UVT), seniori și studenți, au bătut la pas în această vară 44 de localități bănățene și au stat de vorbă cu un număr foarte mare de săteni care le-au relatat despre cultura, tradițiile și obiceiurile locului, în cadrul proiectului intitulat ‘Living Heritage an Unlimited Resource for Tourism Development’, a cărui etapă intermediară s-a încheiat recent cu conferința științifică ‘Moștenirea vie: cercetări, întrebări, soluții’.

‘Banatul are potențial turistic, este interesant, este variat, are un relief diversificat și un trecut interesant, dar nu are niciun obiectiv a cărui relevanță să fie atât de mare încât ea să poată singură să ofere atractivitate, dincolo de orice fel de politici culturale. În condițiile în care un asemenea obiectiv sau un set de astfel de obiective nu există, propunerile care au fost decelate țin de o serie de tipuri aparte de turism — turismul de weekend (intern, pentru locuitorii din zonă), turismul cultural (ca turism de nișă), care poate fi asociat cu anumite practici tradiționale care se regăsesc în regiunile Banatului, un turism religios, legat de o serie de spații cu relevanță din zonă, și, nu în ultimul rând, fiind o regiune în care dezvoltarea nu a depășit anumite niveluri, putem vorbi și despre turismul extrem, care poate presupune o întoarcere la modul de viață tradițional — agroturismul, dar dus la limită’, a afirmat etnologul prof. univ. dr. Otilia Hedeșan, prorectorul UVT. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)


Loading...
Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.