Leul a intrat în hibernare?

28
  • Şi preşedinţii pun umărul la deprecierea monedei naţionale

Pentru a nu fi acuzaţi că arătam cu degetul doar către Palatul Victoria, să trecem în revistă şi ceea ce s-a întâmplat cu moneda naţională pe perioada mandatelor celor 11 preşedinţi care s-au perindat pe la Palatul Cotroceni. Probabil unii vor fi tentaţi să ne acuze că nu ştim mare lucru despre separaţia puterilor în stat sau despre rolul preşedintelui în angrenajul decizional referitor la evoluţia monedei naţionale, dar aceştia ar trebui să ia în calcul că multe dintre pârghiile care influenţează evoluţia monedei naţionale se află în mâna preşedintelui României.

Acceptarea ţării noastre ca partener credibil pentru mediul de afaceri internaţional ţine în mare măsură de imaginea şi de lobby-ul pe care le creează (sau nu) cel care ocupă portofoliul de la Cotroceni. Asta înseamnă fluxuri de capital care pot intra sau ieşi din ţară, fluxuri care au la bază modul în care preşedintele gestionează stabilitatea politică a României.

Şi pentru cine nu crede, să privească atent ce s-a întâmplat cu piaţa monetară şi cea de capital în perioada scursă de la finalul scrutinului prezidenţial. Chiar dacă noul preşedinte se bucură “a priori” de o simpatie externă, întrebările legate de coabitarea acestuia cu o majoritate de stânga i-au făcut pe investitori să rămână în expectativă, iar pe Mugur Isărescu să facă trimitere la “adormirea” monedei naţionale.

Revenind la succesiunea şefilor de la Cotroceni, de departe cel mai “nefericit” se poate declara Emil Constantinescu: o scădere de patru ori a monedei naţionale, care, de-a lungul mandatului său, a pierdut 401,83% din valoare, ajungând de la 0,4428 lei/euro (17.11.1996) la 2,2196 lei/euro (10.12.2000). Aflat la al patrulea mandat, Ion Iliescu asista şi el la o continuare a deprecierii monedei naţionale cu încă 76,24%, până la 3,9118 lei/euro.

Citeste si:  Direcţiile silvice, eligibile pentru atragerea fondurilor euorpene

Traian Băsescu, după două mandate prezidenţiale furtunoase întrerupte pentru scurt timp de două suspendări vremelnice şi contestate, se poate “lăuda” cu o scădere medie a monedei naţionale de aproape 15 procente, dar şi cu un traseu sinuos al acesteia: un debut în forţă care apreciază leul cu aproape 15% şi un final similar (ca trend) care mai aduce un câştig de aproape 2 procente. Numai că perioada 2007 – 2012 este mai puţin fastă, moneda naţională pierzând pe fondul turbulenţelor politice generate de neînţelegerile dintre majoritatea politică şi preşedinţie, peste 36%. O evoluţie care trebuie însă corelată şi cu perioada crizei declanşate în 2008 şi care încă nu şi-a arătat pe deplin urmările nefaste.

 

  • O sofa bună pentru lenea leului?

Să încercăm în cele ce urmează, apelând la grafice şi elemente de analiză tehnică, să “anticipăm” care va fi evoluţia monedei naţionale în perioada imediat următoare. Fără a avea pretenţia că rezultatele obţinute vor fi confirmate de piaţă, am încercat să răspundem la întrebarea pusă chiar de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu: “Dom`ne, cât mai durează această stare de – să nu-i spun nesimţire, că-l jignesc – de insensibilitate, ignorare a scenei politice, unde au loc mişcări, declaraţii? Înainte, cu câte declaraţii s-au făcut în campania electorală, stăteam cu ochii cât cepele să-l vedem pe unde se duce, nimic!”.

Asta nu pentru că guvernatorul BNR nu ar şti răspunsul la această întrebare (îl ştie chiar mult mai bine decât ne putem imagina, mai ales că are şi pârghiile de a influenţa evoluţia parităţii EURO/RON) dar ni se pare util un astfel de exerciţiu, mai ales pentru cei ale căror destine sunt legate de evoluţia monedei naţionale.

Citeste si:  Ce au făcut în primul an de criză cele mai mari grupuri hoteliere din România

Pentru început, să ne uităm la un grafic EURORON daily, în care am luat în calcul doar evoluţia din ultimele 12 luni.

Se poate observa că după un trend agresiv de apreciere, care a debutat în ianuarie (cu o corecţie sensibilă în februarie), până la mijlocul verii moneda naţională a câştigat procente bune în faţa celei unice, înregistrând la începutul lunii iunie un minim de 4,37 lei/1 euro. Acutizarea tensiunilor politice dintre şefii celor două palate, cuplată cu o anumită instabilitate pe pieţele financiare internaţionale, au inversat trendul, leul pierzând rapid teren, astfel încât la finele lui august înregistra valoarea de 4,4455 lei.

Din acel moment a intrat într-o mişcare laterală care poate fi integrată în triunghiul marcat cu albastru pe grafic. Apropierea scrutinului prezidenţial face ca preţul leului să „spargă” pozitiv triunghiul, reuşind ca până acum să testeze 61,8% din înălţimea triunghiului şi să se oprească la valoarea de 4,44 lei/euro. Continuarea acestui trend ascendent ar putea duce paritatea EURO/RON până la valoarea de 4,46, corespunzătoare retragerii Fibonacci de 78,6% din înălţimea triunghiului.

Pentru a stabili ce şanse sunt pentru atingerea acestei valori, am rafinat graficul mărind scala de timp, astfel încât se pot constata următoarele:

– Mediile mobile MA (14), MA (50) şi MA (200) au realizat în aprilie o intersecţie bearish (DEATH CROSS) anunţând un iminent trend descendent confirmat atât de MACD cât şi de RSI dar, mai ales, de evoluţia ulterioară a monedei naţionale în raport cu cea unică

– Pe 13 octombrie înregistrăm o nouă intersecţie a celor trei medii, de această dată bullish (GOLDEN CROSS), ce anunţa un iminent trend ascendent. Probabilitatea acestuia era cu atât mai mare cu cât era confirmată de comportamentul atât a RSI cât şi a MACD. Trendul a fost confirmat, preţul mişcându-se în interiorul furcii Pitchfork ascendente (figurate cu roşu pe grafic) şi până acum nu există nici o suspiciune de inversare a acestuia.

Citeste si:  Greva controlorilor aerieni ar putea afecta 22 de aterizări şi 18 decolări prevăzute în planurile de zbor, pe Aeroportul Henri Coandă

În aceste condiţii putem avansa următoarele scenarii:

1. Menţinerea evoluţiei laterale a preţului în interiorul formaţiunii dreptunghiulare (marcate cu bleu pe grafic), ceea ce ar presupune că după testarea din nou a maximului local de la 4,453, preţul să intre pe o corecţie până la un minim de 4,385, valoare care reprezintă şi un suport istoric pentru EURO/RON. O probabilitate care însă se va confirma odată cu trecerea preţului de retragerea Fibonacci de la 23,6% (4,41)

2. Oprirea mişcării descendente la suportul de la 4,42 şi revenirea pe trend ascendent, ceea ce va deprecia leul cel puţin până la 4,453. Dacă va fi spart şi acest palier, putem lua în calcul acea valoare de 4,46 şi, de ce nu?, şi cea de 4,48 (dificil de depăşit însă în condiţiile în care există rezistenţa istorică de la 4,487).
Care din aceste scenarii va fi validat? O întrebare la care vom primi răspunsul cel mai probabil la începutul anului viitor, după clarificarea apelor politice tulburi prin care navighează România în acest moment.

Dănuţ Dudu

 

Materialul de faţă nu este şi nici poate fi considerat ca o recomandare de cumpărare/vânzare/păstrare a unui anumit instrument financiar. Ne facem datoria să avertizăm cititorii asupra riscurilor ridicate pe care le implică mecanismul tranzacționării instrumentelor financiare de orice natură, întreaga responsabilitate revenind celui care se angajează într-un astfel de demers.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata