Judeţul Arad: scurt istoric

Descoperirile arheologice atestă continuitatea vieții pe meleagurile de azi ale județului Arad, începând din Paleolitic (Iosășel, Macea, Sânpetru German ș.a.), iar urme de așezări din epocile bronzului și fierului au fost identificate la Pecica, Șimand, Socodor, Șiclău, Vărșand etc. Importante sunt și dovezile materiale ale existenței unor așezări ale dacilor liberi, descoperite lângă Arad (secolul IV î.Hr.), pe teritoriul localităților Pecica, Sântana, marele tezaur de la Șilindia (secolul III î.Hr.).

În secolele IX-X, partea de sud a actualului județ era înglobată în formațiunea statală românească condusă de voievodul Glad, iar partea de nord se afla în componența voievodatului lui Menumorut. Sub conducerea acestor voievozi, populația autohtonă a opus o rezistență dârză împotriva tendințelor de dominație ale statului feudal ungar, ceea ce explică și faptul că o serie de cnezate și voievodate mai mici din părțile Aradului (Cladova, Covăsinț, Nădab ș.a.) au reușit să-și apere existența.

Urmașul acestora a fost Ahtum, voievodatul acestuia fiind atestat la începutul secolului al XI-lea de mai multe izvoare, între care Gesta Hungarorum, Legenda Sfântului Gerard și Cronica lui Mahmud Terdzuman.

Citeste si:  Un senator PNL, surprins când se uita la filme porno în timpul dezbaterii Legii pensiilor

Descoperirile de la Sânpetru German (secolele XI-XIII), Frumușeni (secolul XII), Pecica (secolele XII-XIII) ș.a. atestă, în Evul Mediu timpuriu, prezența unei populații autohtone numeroase.

În contextul dominației regatului feudal maghiar și al preocupării acestuia de a întări prin acte, posesiunile nobilimii asupra pământului răpit de la populația românească, apar menționate o serie de localități, între care și Aradul. Printre primele documente, îl amintim pe cel din 1131, care vorbește despre o danie făcută de rege către biserica Sf. Martin din Arad.

Pentru același an, Aradul este amintit și în Cronica pictată de la Viena. Într-un alt document, din 1177, este amintit capitlul din Arad, castrul Novak din apropierea Aradului, pentru ca documentul din 1216 să amintească despre o plângere a iobagilor din castrul Arad, în legătură cu ocuparea pământurilor lor, iar documentele din 1217, 1235, 1238, 1239, 1241 să prezinte castrul Aradului ca un punct foarte bine întărit și bine păzit.

Citeste si:  Mălaiul copt, cel mai gătit preparat culinar în Banat

Tot în vederea întăririi dominației, regatul feudal maghiar introduce ca instituție feudală comitatul, constituit în jurul unor vechi cetăți românești, precum comitatul Arad și comitatul Zarandului, care au cuprins în general teritoriul actualului județ Arad. Aceste două comitate apar de-abia în secolul al XIII-lea, în 1214 comitatul Arad, și ceva mai târziu Zarandul.

Un episod eroic al luptelor purtate de către locuitorii meleagurilor arădene sub conducerea mai multor vioevozi români de la Căpâlna, Hălmagium, Șiria, îl constituie și rezistența împotriva năvălirii tătarilor din 1241-1242.

În deceniul V al secolului al XV-lea, în condițiile intensificării presiunii otomane, Transilvania, condusă de Iancu de Hunedoara (1441-1456), are un rol important în organizarea luptei țărilor române împotriva turcilor. În timpul lui Iancu de Hunedoara s-a realizat un larg front antiotoman, s-au obținut victorii asupra Porții, întârziindu-se astfel expansiunea otomană spre centrul Europei.Legăturile economice, politice și culturale dintre țările române devin mai strânse în timpul domniei lui Iancu de Hunedoara.

Citeste si:  Peste 3.000.000 de elevi şi preşcolari încep astăzi anul şcolar 2014-2015

În condițiile înăspririi situației sociale a țăranilor, au loc numeroase răscoale, între care Răscoala țărănească din 1514 condusă de Gheorghe Doja, și revolta din 1526 condusă de căpitanul sârb Ivan cel Negru, care a cuprins nordul Banatului și părțile județului Arad.

În 1552, Aradul și regiunile din jur au fost ocupate de turci și incluse în Pașalâcul de Timișoara, rămânând sub administrație turcească până la 1687, când Transilvania (deci și această parte) a fost ocupată de trupele austriece.

Stăpânirii otomane i se va pune capăt, pentru o vreme, în timpul domniei lui Mihai Viteazul (1558-1601). În 1595, în condițiile, în care, în Țara românească trupele otomane suferă înfrângeri culminând cu cea de la Călugăreni, sunt eliberate de sub turci cetățile Lipovei, Ineului, Aradului, Deznei și întreaga zonă dependentă de acestea, iar în 1599, odată cu victoria de la Șelimbăr, Aradul intră sub stăpânirea lui Mihai Viteazul, care numește la conducerea cetăților oameni de încredere, precum căpitanul Ioan de Săliște în fruntea Lipovei.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

close