Credincioșii îl numesc ‘Sfântul Ardealului’, chiar dacă nu a fost canonizat, și vin cu miile pentru a se reculege la mormântul său de la Mănăstirea Prislop, în inima Retezatului. Considerat un ‘fenomen unic în istoria monahismului românesc’, amintirea Părintelui Arsenie Boca domină și acum, cu putere, locurile prin care acesta a trecut în anii pe care și i-a dăruit credinței ortodoxe și Bisericii.
Vineri se împlinesc 25 de ani de la moartea Părintelui Arsenie Boca iar momentul este marcat la Mănăstirea Prislop printr-o slujbă de pomenire la care sunt așteptați cel puțin zece mii de credincioși.
De altfel, Mănăstirea Prislop a ajuns loc de pelerinaj pentru românii din toate colțurile țării, ea identificându-se cu personalitatea Părintelui Arsenie Boca. Se spune că la mormântul acestuia, așezat într-o superbă poieniță, florile nu se ofilesc niciodată. Este adevărat pentru că aici miile de credincioși aduc măcar câte un buchet de flori, după ce se roagă la biserica mănăstirii și aprind apoi câte o lumânare pentru cei vii sau pentru cei care au pășit pragul lumii de dincolo.
”Oamenii vin la mormântul Părintelui Arsenie Boca chemați de Dumnezeu. De asta trebuie să țineți seama. Înainte de 1989 oamenii erau duși cu forța la adunările de 1 Mai sau 23 August, aici însă oamenii vin ei, pentru că simt că aici este ceva dumnezeiesc.
Acest lucru trebuie să se rețină. Părintele Arsenie Boca a fost un fenomen unic în istoria monahismului românesc, iar aprecierea aceasta aparține părintelui profesor Dumitru Stăniloaie, cel mai mare teolog al creștinătății, din secolul 20′, spune părintele arhimandrit profesor Vasile Prescure, care slujește la Mănăstirea Prislop.
La venerabila vârstă de 87 de ani, părintele Vasile Prescure a mai găsit puterea necesară de a scrie o carte despre ‘Viața și învățătura Părintelui Arsenie Boca’. În urmă cu mai bine de 70 de ani a avut bucuria să-l cunoască pe acesta, iar amintirea acelor momente prin care trecea adolescentul de 16 ani și jumătate, venit la Mănăstirea Brâncoveanu, din Sâmbăta de Sus, este descrisă aici de părintele arhimandrit, alături de alte mărturii strânse de la apropiații Părintelui Arsenie Boca.
”Te copleșea cu știința lui’, este categoric părintele Vasile Prescure, pentru care Părintele Arsenie Boca rămâne unul dintre oamenii cu care am fost binecuvântați de Dumnezeu. Slăbit de puteri, el ne roagă să aflăm mai multe despre Părintele Arsenie Boca și despre învățăturile acestuia din cartea pe care s-a străduit să o aducă la lumina tiparului, în acest an. Sunt sute de pagini din lectura cărora cititorul va afla multe lucruri inedite, iar una dintre mărturii aduce în atenție perioada anului 1939, atunci când Părintele Arsenie a fost în pelerinaj la Muntele Athos.
”Părintele a fost binecuvântat de Dumnezeu cu daruri duhovnicești care nu se dau oricui. Fiind în Sfântul Munte, Părintele s-a rugat Mântuitorului Hristos să poată întâlni un călugăr de la care să primească sfaturi duhovnicești, dar, printr-o rânduială dumnezeiască, nu a primit răspunsul așteptat. A făcut atunci rugăciuni și către Maica Domnului și Dânsa i s-a arătat, l-a luat de mână și l-a urcat pe vârful Muntelui Athos, într-un loc prăpăstios, mergând pe o cărare atât de strâmtă încât abia puteai pune piciorul.
Au ajuns apoi într-un loc mai larg, unde Maica Domnului l-a înfățișat Sfântului Serafim de Sarov (1759-1833), după care s-a făcut nevăzută. (…) De aici se poate trage concluzia că Părintele Arsenie avea o harismă, un dar excepțional de la Dumnezeu, căci numai așa se poate explica faptul că Maica Domnului i s-a arătat așa cum s-a arătat unui sfânt care trăise în urmă cu o sută de ani, adică Sfântul Serafim de Sarov’, scrie părintele arhimandrit Vasile Prescure, relatând astfel în cartea sa o discuție pe care a avut-o cu un coleg de-al său, al cărui tată era ”în relații duhovnicești deosebit de apropiate’ cu Părintele Arsenie.